Blogul proletarului de tranzitie

October 30, 2013

De educatione

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:30 pm

Am un amic caruia-i citesc din cind in cind blogul si cu care ma lupt “in idei.” Nu destul de des, numai uneori, cind am chef de scris, cu toate ca ocazii ar fi destule. Omul e un idealist politic – era sa zic “ciudat”, insa tocmai mi-a venit in minte ca orice idealist politic e oricum o persoana ciudata. Adica sa vezi bine cine sint oamenii, cum se deruleaza argumentatia liderilor, cum esti condus, si totusi sa faci partizanat atit pentru oameni cit si pentru idei, e semn ca ori ai o frustrare pe care incerci s-o rezolvi, ori ai prea mult timp liber. Si, nestiind ce sa faci cu el, te apuci si iei citeva elemente disparate din lumea reala cu care iti construiesti, incet-incet, o lume aparte, in care traiesti bine-mersi, indiferent ce se petrece in jurul tau.

Ultima disputa a fost pe tema educatiei. Amicul era suparat ca o gasca (imensa, ce-i drept) de romani needucati i-a adus pe “astia” la putere. Asta am mai auzit-o si la alti indivizi, in speta un consilier prezidential si un tip cu privirea fixa care abereaza la miez de noapte pe B1TV. I-am spus omului ca afirmatia respectiva e incorecta. Nu pentru ca e deranjanta, nu pentru ca arunca un intreg segment al societatii in deriziune, ci in primul rind pentru ca e incorecta din punct de vedere logic. Pentru ca 1. Nu pot fi toti needucati. 2. Nu trebuie sa fii neaparat educat ca sa stii daca iti merge bine sau nu sub un anume guvern. 3. In mod necesar, unii din “needucatii” de acum au fost “educati” la votul din 2008, dupa care s-au razgindit pe parcurs. Conform enuntului dat de amicul meu, acestia si-au pierdut educatia pe drum, ceea ce nu cred ca e posibil decit in cazul unor boli de nervi. 4. Faptul ca cineva are cunostinte din cutare si cutare domeniu, faptul ca respectivul e peste medie in ceea ce priveste virtutile intelectuale, nu se transpune cu necesitate intr-o viziune politica rezonabila. A se studia, ma rog, cazurile Eliade si Cioran, ori, daca nu vrem sa punem optiunea politica in conjunctie cu umorile tineretii, cazurile Heidegger, Pound, Hamsun, Wells, s.a.m.d. Ergo, ce-are a face votul cu educatia?

Omul a avut si el un contra-argument. Germanii, evident educati, au votat Merkel. Pentru ca educatia inseamna, pina la urma, a intelege pe ce lume traiesti si ce masuri trebuie sa iei ca sa-ti prezervi viitorul. Marturisesc ca nici raspunsul asta nu mi-a fost pe plac. Daca e sa pui problema asa, definitia educatiei devine mult prea larga. Si votul o operatiune mult prea tehnica. Daca in Romania n-ai la dispozitie o Merkel, cum faci sa votezi totusi in asemenea fel incit sa-ti prezervi viitorul? Cum faci sa alegi pe cineva care sa fie, totusi, o garantie pentru emanciparea ta sociala, de vreme ce optiunile sint limitate si, de ce sa n-o spunem, nu tocmai dezirabile. Mai departe, daca educatia ar inseamna intelegerea lumii si n-ar fi pusa, in primul rind, in legatura cu cunostintele generale dobindite in scoala, am avea o sumedenie de analfabeti pe care ar trebui sa-i consideram educati pentru ca au inteles “cum merg lucrurile.” Educatia ar fi sinonimul descurcarelii, al invirtelii, al inteligentei practice. Putem, de dragul unei argumentari politice, sa intindem coarda chiar in asemenea hal? Putem, ca sa aparam un partid si un om care nu merita o asemenea aparare, sa dam un sut in cur logicii si dictionarelor?

De citeva ori discutia a cazut in plin absurd. De-a lungul ei am avut, in citeva rinduri, impresia ca sint jignit in mod direct. Tot astfel am fost foarte aproape de a-mi jigni si eu interlocutorul. Nici acum nu stiu daca multe dintre cele spuse n-au pornit, inconstient, din resortul invectivei. Dar am sentimentul ca am derulat lucrurile cu calm si intelegere. Daca m-as fi enervat, fara indoiala ca as fi ratat sensul bun al acestei dispute. Pentru ca, indiferent cita suparare si cita fortare a sensurilor cuvintelor s-o fi strecurat aici, nu trebuie sa-i negam discutiei si un sens pozitiv. Ea exista, in fond, ca incercare de salvare a doua fiinte care si-au pierdut reperele normalitatii.

In acest context, adevarul e secundar. Mai important e cuvintul.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: