Blogul proletarului de tranzitie

October 1, 2013

Fronturi de zi cu zi

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:33 am

In clasele de literatura pe care le frecventez isi citesc productiile o sumedenie de fete afro-americane. Majoritatea sint slabe, dar am auzit si bune si foarte bune. Nu pot evalua cu exactitate calitatea povestirilor pe care le aud pentru ca, atunci cind abunda in metafore si sint citite rapid, am tendinta sa le consider superioare stilistic. Ori ele pot foarte bine sa fie goale de continut iar acest lucru sa-i scape lipsei mele de exercitiu cu textul amplu in engleza. Trebuie, ca atare, sa-mi arunc ochii asupra lucrarii. Odata ce parcurg rindurile imi pot da, in general, mult mai bine seama cu ce am de-a face.

Ceea ce mi se pare interesant e ca tema predominanta a celor mai multe povesti si povestiri – pentru ca frecventez, actualmente, si un curs de literatura pentru copii si unul de proza scurta de fictiune – e fie sclavia, fie discriminarea rasiala. In povestirile citite, adultii sau copiii de culoare sufera de pe seama etniei lor, de pe seama depravarii si dezumanizarii omului alb, de pe seama lipsei de toleranta a societatii. Cele mai multe nu au happy end – fie se termina ambiguu, fie cu o drama. Pot deduce, ca atare, ca problema societatii negre e, in America, departe de a fi rezolvata, in ciuda eforturilor depuse de politicile post-anii ’70.

In mod normal, as considera ca se exagereaza. Am peste tot in jur exemple de corectitudine politica si “actiune afirmativa” (politica angajarii persoanelor de culoare pe posturi dedicate in orice firma). Am peste tot exemple de libertate verbala si faptica a afro-americanilor (si ce gesturi, si ce vorbe mai aud citeodata!), dupa cum am peste tot informatii despre actiunile politice intreprinse pentru a i se confirma si garanta minoritatii negre libertatea de gindire si de exprimare. Ca atare, am toate motivele sa cred ca lucrurile nu stau chiar atit de dramatic pe cit sint zugravite. Si totusi, sint gata sa gasesc si circumstante atenuante. Cred, intr-adevar, ca inca exista un gol intre societatea afro-americana traitoare in America de Nord si lumea albilor de aici. Daca se vorbeste despre el se vorbeste in platitudini; daca se anunta ameliorari, sint demagogice, caci nu mai ai ce ameliora. Ameliorarile exista deja. Diferentele sint de de mentalitate, de viziune si de randament, si ele vor exista mereu. Mereu, intre albi si negri, se va instala un interval nefast la care vor participa afectiv ambele grupuri. Albii cu nelinistile lor nemarturisite, cu iritarile pricinuite de initiativa “actiunii afirmative” care reduce numarul de job-uri universal disponibile, iar negrii cu amintirea nedreptatilor din trecut si cu atitudinea lor “cocky” in intentia de-a clama drepturi cu care, deocamdata, nu stiu ce sa faca.

Nu rareori ma gindesc ca, in tara asta, ca emigrant, si eu sint un negru care inca n-a reusit sa se smulga din anii ’60. Pentru mine inca nu exista job-uri dedicate; nu exista, pentru multa vreme, securitate sociala; nu exista, pentru si mai multa vreme, respect. Pina cind stima americanilor fata de mine are sa creasca, stima mea fata de mine are sa scada. Sint o victima in devenire.

Si totusi, pina la urma, a suferi si a crea intr-o societate vicisitudinara e o calitate la care s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa renunt. Sa devin un renegat superior, ah, ce infatuare!…

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: