Blogul proletarului de tranzitie

August 30, 2013

Un autor si opera lui (dupa doi ani)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:47 am

In aprilie 2011 semnalam felul in care un ziarist in mare ascensiune la oficiosul virtual al presedintiei, si anume Hotnews, dezbatea problema unor bolnavi ce murisera in timpul transportului dintr-un spital in altul, nefasta luna aprilie a anului 2011 fiind si momentul istoric al penibilei (si tardivei) reforme a sanatatii demarata de tandemul Boc (prim-ministru) – Cseke (ministru al sanatatii). Ei, jurnalistul cu pricina aprecia episodul inchiderii spitalelor ca util si binevenit, argumentind lipsa de temei a agitatiei privitoare la cele doua victime pe principiul: domnule, aia oricum ar fi murit, ca sufereau de boli incurabile! Dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa apreciem marele curaj reformator al guvernului de atunci. Spitalele respective, fara doar si poate, trebuiau inchise.

Pe 29 august 2013, acelasi ziarist isi manifesta insatisfactia cu privire la situatia unui mare chirurg al carui spital tocmai s-a inchis, respectivul fiind acum in situatia de a-si cauta de lucru. Un asemenea act samavolnic nu s-a putut face, fireste, decit de un guvern al imposturii si al abjectiunii (si anume guvernul in exercitiu, fosta opozitie din 2011). E posibil sa lasi pe drumuri un medic reputat? E posibil. Este uman? Bineinteles ca nu e uman, cu atit mai mult cu cit dezumanizarea e o alta proprietate a actualei puteri.

Faptul ca lucrurile stau asa cum stau – cu alte cuvinte ca la distanta de doi ani de zile un acelasi ziarist se poate pronunta si pro si contra unei aceleasi chestiuni – tine, pina la urma, de o logica a vietii politice. Atunci cind lucrezi pentru un trust cu orientari definite in functie de regimul politic, evident ca pot interveni atari contradictii. Daca ele se intimpla la intervale rare, poate ca pina la urma se pot si ierta. Intrebarea e ce te faci atunci cind ele se intimpla nu numai zilnic, ci si cind ocurenta lor releva de o ipocrizie extrema. Pentru ca junele nostru autor nu s-a ancorat intimplator, in ultima vreme, in texte care fac analiza realitatii spitalelor din Romania. Dimpotriva, el sustine, de mai multe luni, un soi de foileton dedicat medicilor romani care isi fac meseria cu devotament in pofida tuturor obstacolelor. Ceea ce e uimitor, nu?

E uimitor sa lucrezi totusi pentru un anume partid, sau, ma rog, grup politic – adica pentru oamenii care, guvernind efectiv cinci ani de zile, sint exact autorii acelei retro-reforme care a dus la inchiderea spitalelor, la concedierea medicilor si la invitarea lor sa paraseasca tara (invitatie pronuntata literal, de altminteri) precum si la moartea a destui bolnavi netransportabili – si cu toate astea sa scrii despre victimele acestui regim ca despre victimele altcuiva. E un caz de science-fiction propagat, hiperbolizat, aplicat. Iar mie nu-mi ramine decit sa cred ca V.M, ziaristul in cauza, fie pricepe ca scrie o opera de imaginatie, situatie in care e pur si simplu cabotin, fie crede ca scrie reportage-verite, situatie in care e bun de legat.

Si uite asa se nasc marile dileme ale jurnalismului.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: