Blogul proletarului de tranzitie

August 23, 2013

Ce ar mai fi de facut?

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:23 am

In ultima vreme, cind am cite o ora libera, mi-o dedic stirilor mondiale. Sigur ca n-o sa-i para nimanui c-ar fi un obicei extrem de util, dar admit, sint curios sa simt pulsul lumii. Vizitez nu doar site-urile americane de stiri, carora le inregistrez “headline”-urile pe sarite, ci si site-urile cu continut in limba engleza ale altor tari. Lumea e teribil de diversa, si diverse sint si preocuparile ei. Poate prea diverse ca sa mai putem vorbi de un absurd “ţel comun.”

Ti se pune un nod in git cind vezi, astazi, fotografiile din Siria. In atacul opozitiei, care se presupune ca ar fi utilizat armament chimic, au murit zeci de copii. Stau cu totii intinsi pe caldarim, inveliti in alb, ca niste fluturi incremeniti in primul stadiu al vietii. In Statele Unite, stirea zilei e ceva mai antrenanta: un militar condamnat in procesul Wikileaks doreste sa-si schimbe sexul si sa intre intr-o inchisoare destinata femeilor. Din Uganda vin vesti incurajatoare: s-a perfectat un deodorant contra tintarilor care nu impregneaza utilizatorul cu nici un miros. Se pare ca e eficient impotriva intregii game de bestii zburatoare care populeaza atmosfera Africii. In timpul asta, in Muntenegru e fierbere mare: minoritatea albaneza locala a produs un soi de “ultimatum” pe care l-a inminat guvernului. Auto-guvernare sau razboi. In Monaco e distractie: s-au deschis portile celui mai mare festival de teatru din tara. Cit e de mare? Ce mai conteaza, evident ca in Monaco orice chestie e, la momentul producerii ei, cea mai mare. Important e sa nu uitam ca lumea e intr-o miscare perpetua. Si sa nu uitam, eventual, nici de “butterfly effect.”

In ceea ce ma priveste, radiografia furnicarului care azi inseamna Terra, e importanta pentru a ma aduce cu picioarele pe pamint. De fapt oricine intra in contact cu reperele acestei vieti care are loc, iata, chiar si la capatul pamintului, ar trebui sa se simta umil. Nu sintem decit niste personaje intr-un context. Unica lume pe care o cunoastem e contextul, ca atare, indiferent de performantele noastre, orice pretentie de magnificenta ne-am aroga ar fi nula. Celebritatea – pina si atunci cind vorbim de nume istorice – e o iluzie. Tot timpul exista cineva, undeva, care n-a auzit de ceea ce am auzit noi. Tot timpul e cineva care n-o sa ne impartaseasca valorile. Devine, astfel, limpede ca sintem si vom ramine notabili numai pentru cei din jurul nostru. Tot ceea ce cream, cream in microcosmos, pentru cei de alaturi. Si poate lucrul asta nici nu trebuie sa ne deprime, pentru ca ne da, pe linga etica performantei, si sansa de a fi ingaduitori.

Toate marile conflicte ar putea fi evitate daca fiecare dintre noi si-ar putea asuma, cu tarie, proximitatea si incercarile ei. Cineva te intreaba cu ce te ocupi in viata si tu ii spui ca-ti iubesti fiul. Practic, ce altceva ar mai fi de facut?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: