Blogul proletarului de tranzitie

August 16, 2013

Nationalismul de ocazie

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:42 am

Vorbesc cu un prieten la telefon si ma intreaba daca sint la curent cu “ce fac ungurii.” Il oripilez. Sint, dar am impresia ca e apa de ploaie. Nu mi se pare, cu alte cuvinte, ca oamenii s-ar deda la ceva diferit de anii precedenti cind taberele din Secuime reuneau mii de “garzi patriotice” maghiare, respectivele garzi insemnind in fapt niste adolescenti cu chef de antrenament forestier. Nici declaratiile belicoase nu mi se par mai alarmante decit anul trecut ori decit acum doi ani. Iar extrema dreapta care a inceput sa stringa, la alegerile recente, adepti ceva mai multi in Ungaria, e un fenomen firesc la vreme de criza. Oricit de mare ar fi criza, oricit de multi extremistii, oricit de suparati secuii, tot nu vad cum s-ar desfasura in ziua de azi o revolta pentru autonomie in Transilvania centrala. Ar fi, probabil, ceva tragicomic, in linia “Republicii de la Ploiesti,” care nu s-ar putea sfirsi decit prost pentru ambele parti, mai ales in ceea ce priveste credibilitatea noastra europeana (si ma refer la credibilitatea noastra comuna, romano-maghiaro-tiganeasca, daca asta inseamna Romania de azi).

Situatia e urmatoarea: in fiecare explozie etnic-nationalista din Europa post anii ’90 au existat niste criterii bine definite pentru separarea unei regiuni anume de tara-mama. Numarul mare al unei populatii minoritare a fost unul din aceste criterii, dar n-a fost unicul. Un al doilea criteriu a fost geografic – vecinatatea imediata fie a unei tari care a sustinut conflictul etnic, fie a unei tari care l-a incurajat (in Balcani, vecinatatea Albaniei a fost cruciala pentru Kosovo, iar vecinatatea Croatiei beligerante nu i-a stricat Bosniei, care s-a rupt cel mai greu din trunchiul fostei Iugoslavii; in nord-estul continentului, ruperea “pacifica” a Estoniei de URSS s-a facut in mare parte cu concursul Finlandei). Al treilea criteriu sint banii: banii pe care fortele implicate ii pun in joc pentru a declansa (ori dimpotriva, pentru a interzice) un proces de autonomizare. Bani pentru publicitate, pentru adunarea de sustinatori ori poate chiar pentru armament. In momentul actual nu ne putem imagina o revolutie nefinantata, nu ne putem imagina o miscare nesponsorizata. Totul se cumpara, iar printre lucrurile care se cumpara e si independenta unei regiuni.

Sub aspectul criteriilor de mai sus, regiunea secuiasca nu indeplineste decit un singur criteriu, si anume majoritatea populatiei, concentrata in doua-trei judete actuale. Amplasamentul geografic insa nu e ideal: Ungaria e inca departe, si ca sa aduci de acolo ajutoare (de orice fel, de la cele alimentare, in caz ca te decizi sa te rupi de Bucuresti si sa-ti postezi baietii la “granite,” pina la material uman, adica insurgenti de import) trebuie sa treci prin alte citeva judete care colcaie de romani. De asemenea, economia Ungariei nu e pregatita, in momentul de fata, nici sa suporte un ajutor de proportii pentru autonomisti, nici sa suporte un conflict deschis cu unul dintre vecinii sai. Mai ales un conflict pe teme absurde. Pentru ca absurd ar fi sa le spui celor de la Bucuresti urmatoarele: “Am un milion de oameni centrati in Transilvania care vor sa traiasca pe cont propriu, nemaidind socoteala nimanui. Li se poate acorda libertate absoluta?”

E, ca atare, de la sine inteles ca pentru zeci de ani de acum incolo, singura formula de abordare a chestiunii va fi in miinile copiilor care se joaca cu armele prin Harghita si Covasna si in tatonarile oficialilor maghiari pe la Comisia Europeana. In rest granitele vor ramine tot asa cum sint, si autonomia tot inexistenta. In acest context, eu cred ca adevaratul pericol care ne paste e ca mini-presedintele in exercitiu, in plina goana dupa voturi, sa rosteasca tirade penibile pentru a activa in publicul romanesc un nationalism inutil. Problema Romaniei, deocamdata, e foamea. Dupa ce or sa se uneasca niste romani si niste unguri pe plan local ca sa rezolve dificultatea asta, eu cred ca va avea loc o minune pe care acum nici nu putem s-o estimam. Minunea e ca autonomia n-o sa mai fie decit un subiect de mina a doua, dupa cum tot secundara are sa fie si ascensiunea unor partide de ocazie. Lucrurile vor sta, cu alte cuvinte, cam asa cum ar trebui sa stea.

Advertisements

1 Comment »

  1. intr-o Europa unita nimeni nu va accepta separarea pe criteri etnice ;faptu’ ca la noi (Romania) si la ei (Ungaria) sunt politicieni visatori de cai verzi pe pereti e alta mancare de peste (sau discutie) 🙂

    Comment by alexegaby — August 16, 2013 @ 9:49 am | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: