Blogul proletarului de tranzitie

August 5, 2013

Un tortionar

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:04 am

E un caz recent care antreneaza multe discutii la majoritatea posturilor de televiziune romanesti, si anume identificarea unui fost tortionar comunist, numitul Alexandru Visinescu, fost lider de penitenciar in perioada prigoanei bolsevice, care actualmente e pensionar si traieste bine-mersi, cu pensie de fost militar, intr-un apartament din capitala. Tipul are 88 de ani si inca se tine bine pe picioare, ii priveste crunt pe cei care-l tot interpeleaza, ba mai are si energia de a-i imbrinci pe unii. Agresivitatea presei e cunoscuta, cu greu poti ramine imperturbabil atunci cind esti inconjurati de reporteri care te asalteaza cu intrebarile. Cu toate astea, parca in cazul de mai sus ai tendinta sa consideri ca insistenta ziaristilor nu e tocmai o culpa, in conditiile in care cel interpelat e cine e. La fel, discutiile de la televiziune se inregimenteaza intr-o serie etic-juridica: ce sa-i facem individului si in ce masura mai poate fi ceea ce i-am face reparatoriu pentru victimele sale. Show pe unde lungi cu audienta garantata.

Personal, cred ca intreaga discutie tine in primul rind de dihotomia dusmani declarati – dusmani nedeclarati. De-a lungul istoriei, identificarea dusmanilor unei populatii sau ai unei clase de indivizi s-a facut, mai intens ori mai putin intens, in functie de provenienta acestora. Evreii i-au vinat cu obstinatie pe nazistii nemti si lumea i-a lasat s-o faca in virtutea unei opozitii flagrante: de-o parte tagma calailor, limpede stabilita, de alta parte victimele, clasa la fel de bine determinata. Cine-au scapat in acest proces de triere? Destui fascisti italieni, fascisti croati, hortysti si legionari. Vinovatia lor a fost mai difuza, mai tulbure, mai putin reductibila la faptele in sine. Problema evreilor a fost cu nemtii, razbunarea a fost programatica. Cu restul lumii mai putin. La fel, bolsevicii i-au trimis dupa gratii si executat pe toti fostii opozanti, indiferent de structura lor politica. Determinarea opozantilor in cazul de mai sus a fost, iarasi, bine stabilita: comunistii le-au stat in git tuturor, lucru binecunoscut, si toti membrii celorlalte partide fie au fost, fie puteau deveni la un moment dat, anti-comunisti. E o rivalitate care nu accepta compromisuri si mezaliante. Mai incoace, cind a fost rindul anti-comunistilor sa-si trimita tortionarii dupa gratii, lucrurile nu s-au mai pus in chip radical. Executiile aproape ca au lipsit cu totul, iar cei care-au pasit pragul inchisorilor au reprezentat in jur de unu la suta din fostele autoritati. Nu colaborationisti, nu turnatori, nu securisti, nu propagandisti de partid, ci pur si simplu lideri. Unu la suta din fostii lideri. Restul au ramas liber sa-si creeze partide, sa stringa prozeliti, sa faca legi, sa dicteze cum trebuie sa functioneze societatea si economia romaneasca.

La un asemenea program de largire a sitei care urma a cerne pleava comunista de strategii viitorului am colaborat, in principiu, cu totii. Majoritatea fostilor comunisti “de rind” ne erau, daca nu rude, cunoscuti. Pe majoritatea celor cunoscuti ii stiam, chiar daca vinovati, ca pe niste oameni “harnici”, “capabili”, “muncitori.” Daca nu i-am facut scapati pe criteriul asta, i-am facut scapati pe criteriul apropierii: am fost vecini atita vreme, atita vreme prieteni, atita vreme colegi. In loc sa ne ramina in minte faptele lor, ne-a ramas statistica. Majoritatea faptelor ne erau, oricum, necunoscute. Majoritatea actelor reprobabile ramin invaluite in neant. Si e probabil ca si daca am fi aflat, la o adica, de vreo crima abominabila, intre constiinta noastra oripilata si justitie s-ar fi interpus o seama de alti factori: amintirile trecutului, un lant al slabiciunilor, dorinta de a fi “umani,” poate si convingerea ca intreaga rasa romaneasca e deja cuprinsa cu totul in metisajul dintre vinovati si nevinovati. Ce mai incolo-ncoace, pe Alexandru Visinescu noi l-am facut scapat. Sau ai nostri, ma rog. Iar actuala lui descoperire nu e o intimplare. E o prestidigitatie.

Sint, in tara, destui Visinesti. Faptul ca n-au iesit la iveala si ca o duc, marea majoritate, destul de bine nu trebuie sa ne mire. Nu i-a scos nimeni la iveala pentru ca nu i-au trebuit nimanui. De regula astfel de cazuri demne de oprobiu public ies la iveala numai cind trebuiesc facute comparatii: uitati, domnule, un comunist autentic, un criminal cu singe rece in loc de, sa zicem, cutare securist pe care vreti sa-l scoateti vinovat, dar nu e. Sau e, dar nu cine stie ce. Vor exista in permanenta oameni care au simpatizat sau simpatizeaza cu regimurile vechi, gata sa investeasca bani frumosi in astfel de “dezvaluiri” menite sa descreasca pacatele cuiva in perceptia publica. Uneori trebuie sa faci adevarate exercitii de perspicacitate ca sa afli de ce a fost ales tocmai un anume moment pentru identificarea cite unui vechi ticalos. Ca sa afli pe cine trebuie sa-l disculpe in momentul respectiv.

Alteori nu trebuie sa faci nici un efort ca sa descoperi cine e cel cu pacate mai “rezonabile.” Odata ce-l identifici, discutia care ramine e chiar numai un demers etic si nimic altceva.

Advertisements

2 Comments »

  1. Legionarii si fascistii meritau sa stea in inchisoare pentru a vedea cum au fost crimele lor. Crime impotriva oamenilor nevinovati impuscati pe strada,asta au facut evreilor si romilor. Vorba aia: (dupa fapta si rasplata). D-zeu e sus si vede!

    Comment by prodanovici — August 9, 2013 @ 11:23 am | Reply

    • Oricum principiul “ochi pentru ochi” nu li se putea aplica in totalitate; nu aveau sa primeasca acelasi tratament in inchisori, nici nu aveau sa fie inconjurati de hoti si turnatori, ci numai de proprii lor complici. Singura pedeapsa adecvata pentru ei a fost uitarea oamenilor. A celor care i-au putut uita, fireste. Se pare ca ura apasa pe suflet mai greu decit vinovatia. De asta unul ca Visinescu a supravietuit fara prea mari dificultati.

      Comment by proletaru — August 9, 2013 @ 11:43 am | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: