Blogul proletarului de tranzitie

July 21, 2013

Titularizarea

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:33 am

Stiu ca unele performante de la examenul de titularizare al profesorilor din Romania, sustinut acum o saptamina, ar putea echivala cu performantele de la bacalaureat ale elevilor chiulangii. Chiar si in aceste conditii e evident ca multi s-au titularizat pe post. De aici incolo este asteptat ca prestatiile respectivilor profesori sa se consolideze in diverse forme specifice: unii isi vor trata elevii cu superficialitate, asteptind ca orele sa treaca rapid si fara urmari; altii vor deveni maniaci ai manualelor, din care vor dicta pina la refuz; cei care se vor strecura la scolile de elita (unde nivelul disciplinei e mai ridicat) vor deveni severi si apatici, compensindu-si inapetenta pentru explicatie si indrumare cu examinarile in fata tablei si lucrari de control. La antipodul acestor pseudo-cadre didactice, cei mai harnici, care s-au titularizat invatind, devin cu necesitate cei mai urgisiti: modelul muncii sustinute dupa care s-au condus are sa le determine negativ intreaga cariera. Ei vor fi singurii cu planuri de lectie la zi, singurii cu referate si sinteze facute ca la carte, cu pretul noptilor nedormite, singurii de care va trage directiunea pentru tot felul de actiuni si munci de raspundere, singurii pe care elevii ii vor exploata la maximum, pentru ca inclinatia spre lucrul bine pus la punct merge mina in mina, cel mai adesea, cu nesiguranta de sine, cu emotiile disproportionate si cu o bunatate sufleteasca ce te face, in zori de secol 21 romanesc, victima sigura.

Paradoxul face ca aproape simultan cu examenul de titularizare, prin care miile de profesori romani isi asigura postul si conditia de salariat, in scolile publice Americii sa aiba loc “marea epurare”. Ieri, in Chicago, si-au pierdut postul mai bine de o mie de profesori si citeva sute de angajati pe posturi auxiliare, urmindu-le altor o mie pusi pe liber in iarna. Majoritatea scolilor subventionate de primarii, asa-numitele scoli publice, s-au inchis, iar cele ramase deschise si-au comasat clasele si reorganizat personalul. Cum angajarile in sistemul public sint, deocamdata, suspendate, profesorilor pusi pe liber nu le ramine decit optiunea de a se angaja la acele scoli semi-publice care se numesc in America “magnet schools”, scoli subventionate partial de stat si partial de asociatiile de parinti din circumscriptia aferenta. Diferenta e semnificativa: intr-un “magnet school” nu exista sindicat, ca atare nu exista profesori afiliati nici unei organizatii care le poate apara interesele si salariul este redus in raport cu celelalte scoli.

Cunosc, personal, citeva cazuri de profesori “itineranti”, profesori care au migrat de la scoli publice la scoli private si invers, si stiu ca o constanta a conditiei de profesor in Statele Unite este lipsa sigurantei postului ocupat. E drept ca in scolile unde profesorul este membru al sindicatului, punerea pe liber e insotita de un asa-numit “severance package”, adica salariul integral pe vreo sase luni si asigurarea medicala cam tot pe atita vreme. Cu toate astea, indiferent de vechimea profesorului, de calitatea muncii sale, de caracterul scolii si de locatia acesteia, punerile pe liber au loc in mod frecvent. La fel si angajarile; am vazut posturi scoase la concurs chiar si in timpul anului scolar. Va dati seama, insa, ca titularizarea e un proces care nu exista in Statele Unite. Aici pentru angajarea pe post, pe linga citeva patalamele, e nevoie de interviu si de lectie deschisa. Pur si simplu omul apare in fata unei clase si a unui colectiv de profesori si sustine o lectie. Daca e competent, e angajat; daca nu, nu.

Iata, ca atare, ce inseamna viziune americana si viziune romaneasca asupra muncii de profesor. In cazul Romaniei, inversat fata de al Statelor Unite, avem un proces mai comod de confirmare a competentelor si de angajare, o garantie mai buna a job-ului, dar un salariu si conditii de munca inferioare. Poate ca pentru ceea ce se ofera e suficient ceea ce se cere. Totusi, daca m-ar intreba cineva, as spune procesul de angajare al unui profesor in Romania e prea comod. De obicei am tendinta sa critic sistemul american de sortare al candidatilor pentru orice functie, insa aici trebuie sa cad de acord cu faptul ca modelul romanesc al titularizarii e vax. Titularizarea scrisa nu confirma un profesor; nu face decit o statistica a cunostintelor sale, fara sa evalueze performanta de la catedra, o performanta care e altceva decit suma unor cunostinte. E bine, fara indoiala, sa-ti cunosti materia, dar daca pina s-o distribui cum se cuvine ai nevoie de o viata intreaga, cui ii poti fi de ajutor?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: