Blogul proletarului de tranzitie

July 12, 2013

Ce exemplar!

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:18 am

Urmaresc ziarele romanesti si stiu ca de citeva zile a debutat asa-zisul “caz Voiculescu”. Ieri, de pilda, a fost pusa sub urmarire penala fiica magnatului, si se discuta punerea sub urmarire penala a mai multor persoane legate de trust. Cu toate ca stirea e cit se poate de “hot”, constat rezervele multora de a se pronunta in legatura cu procesul care e pe cale sa-i fie intentat familiei Voiculescu. Cazul e prezentat si ras-prezentat in presa, dar numai la nivel de stire. Analistii si bloggerii inca nu l-au dezvoltat in articole dedicate. Pot spune ca deocamdata sint evitate atit atacurile directe cit si apararea evidenta. Ii inteleg pe aparatori sa fie rezervati, nu e comod sa-i tii parte unui tip despre care tu insuti ai impresia ca si-a facut averea ilicit. Mi-e mai greu sa-i pricep pe atacatori, si anume presa prezidentiala. Un atare caz ar fi trebuit exploatat la maximum de aceasta presa, dupa modul ei traditional de a pune problema. Ma intreb daca sursa rezervelor e a) ordinul de a nu se face vilva in jurul cazului (ca sa se poata instrumenta “a la carte”) – ceea ce presupune speranta “dreptei”, ca s-o numesc asa, de obtinere a unor condamnari; b) rezerva jurnalistica de bun-simt ca amplificind un caz altminteri marunt, poti decadea din punct de vedere profesional c) teama de Voiculescu, care nu numai ca nu e mort, dar misca si manipuleaza niste sume redutabile. Are, asadar, putere. Poate nu cita are presedintele in exercitiu, dar are.

Sincer, alternativa a doua o exclud aproape “by default.” Nu cred in bunul simt gazetaresc; de altminteri lipsa lui e, uneori, o componenta necesara pentru a face jurnalism de investigatie. Pui intrebari cu nesimtire, tulburi apele, rascolesti rahatul. Alternativa intii n-o cred nici pe ea tocmai plauzibila. Acuzatia nu e cine stie ce; in America, unde sint destui implicati in fapte d-astea, cel mai des se cade la intelegere cu statul, care vrea sa colecteze tot ce poate din averea respectivului. In Romania e drept ca extorsiunea a mai trimis la puscarie citiva politicieni, dar chiar si in acest context cazul ramine cu semn de intrebare. E cu semn de intrebare, pentru ca statul s-a sesizat in legatura cu o disputa intre doua trusturi care nu fac afaceri de ieri, de azi, si care nu cred ca ar ezita nici acum sa bata palma daca s-ar pune in joc sumele corespunzatoare. Nu stiu cit de bine crede presedintele-jucator ca-si controleaza clientela de pe piata transmisiilor de date, insa am sentimentul ca firma RDS-RCS ar face mai curind tranzactii pentru profit material decit pentru onorarea unor datorii morale (sau imorale, ma rog), in conditiile in care presedintele mai are un an de stat la Cotroceni iar sederea sa acolo nu e nici ea tocmai in regula. Ca sa nu mai zic ca rotile justitiei romanesti sint teribil de neunse, totul se poate extinde la intervale mari de timp. Ramine hartuiala, dar cu asta ne-am obisnuit.

Alternativa a treia e, in ceea ce ma priveste, cea mai susceptibila de luat in calcul. Voiculescu e inca “un greu” pe piata afacerilor. E mai greu ca Becali, deoarece e inteligent, si e mai greu ca Nastase, fiindca vine in joc cu mai putina aroganta. Evident, are si o armata de contabili care se ocupa de directionarea judicioasa a finantelor lui. Are armele pregatite pentru razboiul cu Traian Basescu, razboi care pina acum s-a redus la niste manevre de culise si la multe atacuri la persoana. Acum a inceput actul al doilea si lumea e curioasa sa vada cum se termina. S-ar putea, insa, ca la curiozitate sa se reduca totul.

Ma indoiesc, ca atare, ca in acest conflict se vor lasa antrenati prea multi suporteri ai celor doua tabere. Romanii, in genere, ii vor morti pe cei cu prea multi bani, indiferent ce fel de oameni sint si in slujba caror fapte si-au pus finantele. E limpede chiar si pentru profani ca in Romania nu se poate face avere fara furt, escrocherie, santaj, eventual chiar crima. Lumea duce judecata mai departe, si infereaza ca cei cu averi imense au la activ si o sumedenie de astfel de fapte. Ca atare merita esafodul. Indiferent ce fac si ce dreg magnatii, omul de rind nu retine decit ce cifre de afaceri vehiculeaza indivizii (daca nu le stie, le presupune!), unde-si fac concediul, unde se cauta de boli,in ce pozitii isi plaseaza neamurile, cit de mult apar in presa. In genere autorii unor atare judecati vulgare n-au dreptate, pentru ca un om e mai mult decit suma unor fapte. Insa in cazul de fata s-ar putea sa aiba. In fond, cei care-si sar in beregata unul altuia in zorii unei dimineti de iulie sint niste pradatori vechi, a caror rivalitate seamana cu aceea a animalelor salbatice care, dupa ce s-au evitat o vreme, se inclesteaza in lupta pentru teritoriu. Din pacate, in urma luptei lor, atunci cind unul dintre adversari va cadea cu gitul sfirtecat, n-o sa ai nici sentimentul acela de mila pe care ti-l dau imaginile de la Animal Planet, cind privesti cu regret la exemplarul rapus. In cazul astora doi, dupa nici unul n-o sa-ti vina sa exclami: ce exemplar, domnule!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: