Blogul proletarului de tranzitie

June 24, 2013

Opera ca subtext

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:06 am

60 de intelectuali din Bulgaria au semnat un document prin care iau atitudine impotriva coruptiei generalizate, incepind cu structurile politicii de virf. Oamenii s-au saturat de modelul plutocratic al conducerii, de caste, de spert, de reforme inexistente, si au dorit sa-si lege numele de un manifest care sa le spuna politicienilor bulgari “Destul!” Gestul nu s-a nascut din senin, ci e un simptom al nemultumirii iscate de numirea unui tip bogat si influent, cu destule probleme de imagine si de morala, la conducerea agentiei interne de securitate. Deocamdata n-am aflat daca gestul intelectualilor bulgari a inregistrat vreun ecou. Ma cam indoiesc c-o sa aiba vreunul. Daca, insa, acest protest al intelectualilor va fi susceptibil sa scoata cetatenii in strada, am convingerea ca Bulgaria are, din nou, un motiv sa treaca in fata Romaniei in ceea ce priveste practicile pamintului.

Sincer, mie mi-a cam scazut increderea in capacitatea intelectualilor de a gestiona un act relevant pentru tara si pentru mase. Nu ma refer numai la intelectualii romani, insa ma refer in special la ei. Dupa actele de dizidenta din anii ’80 ale citorva intelectuali autohtoni, acte care, cu toata secretomania de atunci, au insemnat efectiv o revitalizare a energiei romanesti, o cristalizare a nazuintelor majoritatii romanilor, anii ’90 n-au mai adus nimic relevant. Foarte putini oameni de cultura s-au solidarizat cu fenomenul “Piata Universitatii”, si mai putini s-au solidarizat in conjunctura de atunci a protestului anti-mineriade, dupa cum extrem de putini s-au grupat, ulterior, in apararea scolii romanesti ori in condamnarea politiei politice, si ea resuscitata in ultimul timp cu brio. Faptul ca acum, dupa douazeci de ani de la revolutie, ies la rampa niste intelectuali care agita ideea mineriadelor, a neocomunismului, a subminarii statului “de drept” lucreaza exact impotriva respectivilor: e penibil sa vorbesti tardiv de niste realitati care, atunci cind le-ai trait, nu te-au tulburat suficient incit sa faci fronda impotriva lor. Si penibil e s-o faci si la comanda, pentru ca daca exista in lumea asta un lucru care da sens intelectualului in egala masura cu opera lui, e libertatea lui de gindire. O mare parte a intelectualitatii romanesti si-a compromis aceasta libertate a spiritului. Odata prin apropierea de politica, eminamente nociva, si in al doilea rind prin renuntarea la literatura si la arta. Constat cu tristete ca scriitorii romani scriu tot mai putin iar artistii se implica din ce in ce mai putin in arta. Doar priceperile pe care si le descopera in materie de politica si sociologie par sa fie nelimitate.

Are Camil Petrescu o piesa, proasta de altminteri, dar bine intentionata, intitulata “Caragiale in vremea lui.” Acolo isi propune sa explice de ce in urma unor scriitori de talent enorm, de talia lui Eminescu, Slavici ori Caragiale, au ramas si niste texte politice de calitate si originalitate indoielnica. Dupa 1880 a scrie articole politice la comanda era un business adjudecat de multi scriitori, fie consacrati, fie urmind sa se consacre ulterior. Unii le semnau, altii nu. Unii erau aproximativ statornici, altii nu ezitau sa treaca, dupa citeva saptamini sau luni, la o gazeta “a puterii”, care platea mai bine, schimbind astfel radical continutul textelor proprii. Contradictia in opinii era la ordinea zilei. Iar autorul piesei concluzioneaza, amar, la un moment dat, ca adesea pentru a putea supravietui si pentru a putea da lumii creatii autentice si de anvergura, prostitutia literar-politica e o optiune aproape de neevitat pentru scriitori. E pretul succesului. Pierderea credibilitatii e pretul operei, prin urmare al succesului.

Poate nu e mare lucru credibilitatea asta, sau nu e unul esential in raport cu opera cuiva. Dar simpatia maselor nu se prea poate cultiva altminteri. Accepti sau nu, cititorii de beletristica din ziua de azi sint mult mai putini decit cititorii de blog. Opinia abstracta trece mult in urma optiunii publice de aderenta la cutare partid. Nu stiu cum se va comporta publicul bulgar in raport cu documentul celor 60 de intelectuali din tara vecina, insa nu pot decit sa-mi imaginez ca un manifest politic, oricit de grav, al intelectualilor romani de astazi ar stirni zimbete all around.

Si, in ceea ce ma priveste, putina tristete.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: