Blogul proletarului de tranzitie

June 14, 2013

Tovarasi, am infrint!

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:19 am

Oricine a facut scoala in anii comunismului isi aminteste, fara doar si poate, de pretioasa distinctie semantica dintre verbele “a invinge” si “a infringe.” Cu toate ca istoricii se incurcau adesea in termeni (uneori “a invinge” era socotit mai slab decit “a infringe”, iar Dumitru Almas punea in gura regelui Decebal fraza “Dacii au fost invinsi, dar nu infrinti” – moment in care sensul verbului a infringe era literal, din radacina “frint, a fringe, a rupe.” Alteori “a infringe” era socotit mai slab decit “a invinge”, moment in care te confruntai cu inversiunea frazei lui Decebal si aflai ca dusmanul, chiar infrint in batalie, poate totusi cistiga razboiul. Poate, ca atare, invinge.) Personal, nestiind exact ce va sa zica a infringe, am preferat tot timpul varianta a doua, adica sa-mi explic victoria ca victorie si pierderea ca pierdere, fara sa caut sa gasesc situatii intermediare in care victoria n-ar fi tocmai victorie, dar nici pierdere n-ar fi.

Dar daca vreti sa stiti cum s-a petrecut vacanta prin care tocmai am trecut, aflati ca termenii care i se potrivesc sint tocmai aia, intermediarii, care n-au nici in clin nici in mineca cu varianta alba sau neagra. Totul e gri, totul e non-alb si non-negru. Deci in vacanta asta am infrint. Ce-am infrint? Pai, odata, am infrint odata cursa inversunata a scenariilor de film din concursul anual marca HBO, intrucit anul asta m-am strecurat pina pe locul unu. Daca as fi invins, toata tevatura s-ar fi lasat cu niscaiva invitatii pe la vreo casa-doua de producatori intr-ale filmului. Numai ca ea nu s-a lasat cu nici un ecou, dupa ce mi s-a facu cunoscuta, sec, adjudecarea premiului, nu m-a mai cautat nimeni. Nici macar aia care trebuiau sa-mi dea banii. Asa ca acum stiu ca ceva-ceva am cistigat dar, ca sa fiu sincer, nu stiu exact ce. Deci am infrint.

Am mai infrint si mitul editorilor care te jecmanesc, deoarece mi-am scos in Cluj, la “Grinta”, doua sute de exemplare dintr-o carte la care tin (lucrarea mea de doctorat, reconfigurata pentru marele public) la un pret rezonabil. Cu toate astea n-am putut sa-mi asum, pe linie, victoria editoriala, deoarece n-am ajuns nici sa vad totalul exemplarelor tiparite, nici sa aflu cam ce s-ar putea intimpla cu acestea odata ce ajung in marele circuit al librariilor. Daca vor ajunge vreodata acolo. Se pare ca si in acest sens, a revendica o biruinta e prea mult. Abia daca pot spune ca am infrint.

Tot in Cluj am infrint si mitul vesnicei studentii. Eu care credeam ca indiferent de timp si de loc, voi putea vesnic intra intr-un bar studentesc si zabovi acolo continuu, expus la conversatii interminabile, la fum gros sa-l tai cu cutitul, la beri subtiri si diluate, sorbite cu grija financiara a omului lipsit de perspectiva, am constatat ca exista totusi o limita. Am parasit un local numit “Atelier” in doua rinduri inainte de miezul noptii, iar la “Insomnia” dupa nici douazeci de minute de stat era sa ma incaier cu patronul, om de-o suava nesimtire care i-ar fi stat tres bien acum douazeci de ani. Evident, nici eu nu mai aveam virsta la care sa-mi gasesc replicile pe banda rulanta. Una peste alta, am mai infrint un mit.

De infrint s-ar putea sa fi infrint si sistemul birocratic romanesc; avind nevoie de niste documente vechi, mi-am facut de acasa o cerere pe calculator, am semnat-o si m-am prezentat cu ea la arhivele statului, unde mi s-a zimbit cu condescendenta, ceea ce nu e de ici de colo. De regula primesti un rictus. Dupa aia mi s-a cerut sa fac acolo o cerere de mina, ceea ce si mie mi s-a parut absolut just, nu stiu unde dracu ma credeam. Dupa care am fost trimis acasa, sa astept o luna-doua, timp de care oricum nu dispuneam, pina la gasirea documentelor. Daca s-or gasi. Insa, una peste alta, inocenta mea a descretit niste frunti birocratice. Iar am infrint!

Dupa cum stau treburile, am infrint cam peste tot pe unde-am pus piciorul. Am venit acasa, in State, cu o lipsa teribila de chef. Pina la urma se pare ca, totusi, cu toate infringerile pe care le-am sustinut, m-a invins Romania.

Advertisements

1 Comment »

  1. in curand pe ecrane… Directed by…

    Comment by margarina2 — June 14, 2013 @ 7:05 am | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: