Blogul proletarului de tranzitie

April 23, 2013

Cum raspunde dreptatea la apel

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:51 am

Multa vreme, pentru romani, cel mai coerent exemplu de justitie la comanda politica ori potrivit vreunui interes corporatist era acela oferit de serialul italian “Caracatita”. Acolo stiai clar cum stau treburile: Mafia conducea, din umbra, totul, iar aceia care i se opuneau erau de cele mai multe ori solitari. Intotdeauna oamenii ce aveau in mina pirghiile care ar fi putut demola masina coruptiei erau ba intelesi cu mafiotii, ba dependenti de acestia, ba slabi de inger. Lupta era de la inceput inteleasa drept zadarnica. Stim, cu toate astea, ca lupta zadarnica naste eroii. Acela care e decis sa se impotriveasca sistemului, cu toate ca intelege inutilitatea acestui act, are stofa eroica. Don Quijote nu-i e mai prejos lui Hercule, iar Corrado Cattani e si el, la secole distanta, alter ego-ul acestora.

Imi aduc aminte cum, la inceputul anilor ’90, cind rula la televiziunile noastre celebrul serial italian, cu toate ca semne ale justitiei la comanda aparusera destule in proaspat democratica societate romaneasca, romanii totusi reflectau in sinea lor ca sintem departe de cazul tragic al Italiei. Multa vreme convingerea respectiva a ramas in picioare, cu toate ca justitia romana s-a vadit din ce in ce mai politizata si mai neperformanta. Acum, daca privesc retrospectiv, pot crede ca numai diferenta dintre reactia mafiilor, cea italiana si cea romaneasca, la supararea pricinuita de intruziunea unora in afacerile proprii, a generat o astfel de convingere. Romanii priveau cu groaza cum, odata suparati, mafiotii italieni nu se sfiau sa faca uz de mitraliere si dinamita. Se simteau, totusi, mai la adapost in tara lor, unde regimul armelor era strict. Cred ca tocmai din pricina asta serialul “Caracatita” n-a putut avea rol de model in intelegerea coruptiei de virf. Fascinati de zborul gloantelor am ratat o intelegere mai adinca: si anume ca, indiferent de manifestari, exista niste semne clare ale marii coruptii si ale abuzului de putere. De la simplul nepotism la marele troc al functiilor, o retea se naste si creste sub ochii cetatenilor, ba chiar cu ajutorul lor. De fapt, in mod necesar cu ajutorul lor.

Ce trebuie inteles e ca orice retea de interese este una mafiota, indiferent ca-i zice asa sau altminteri, indiferent ca organul care o protejeaza e teava unei arme, santajul sau spertul. Retelele de interese romanesti, chiar fara mijloacele celor italiene, au destule resurse pentru a supravietui la infinit. Ultimii ani au demonstrat ca e suficient sa ai pile si numai in doua-trei institutii ale statului ca sa le pui bete-n roate tuturor celorlalte. Nu trebuie sa-i ai pe toti la mina; nici macar nu trebuie sa ai pe cineva anume la mina. E suficient sa fii prieten cu o persoana pe care sa poti conta, e suficient sa fi ajutat pe cineva cu ceea ce trebuie, e suficient ca influenta ta dintr-un domeniu sa-i fie necesara cuiva care lucreaza intr-un alt domeniu, domeniu care intra si in sfera intereselor tale viitoare. Spectacolul miinilor care se spala una pe alta si apoi, prin corespondenta, se intind deasupra lavoarelor, a chiuvetelor si a dusurilor in cautarea altor miini si a altor fragmente de corp pentru a le livra, tactil, semnul comuniunii, e perpetuu. E ca intr-un tablou cu trupuri intinse de-a valma care, in miscarea lor, nu pot sa nu atinga trupul vecin. Viermuiala care acopera peisajul.

In aceasta situatie ne-a fost dat sa asistam, cu precadere in Romania ultimilor ani, la citeva procese rasunatoare in care unii cu vinovatie mai putin limpede au iesit patati si condamnati iar altii cu vinovatie mai clara au iesit curati. Nu ma intrebati ce mecanisme fac ca unii sa o incaseze si altii nu, lucrul e la fel de misterios ca si bresa de sistem ce provoaca crah-ul bursier. Undeva, in reteaua legaturilor care dicteaza soarta unui proces, s-a inserat o piesa care deviaza acea traiectorie, dialectica altfel, in care unui vinovat de cutare lucru i se da o pedeapsa nedisproportionata, pe potriva faptei. Nu stim cum se intimpla, nu stim ce se intimpla, dar vedem rezultatul. Si rezultatul e o lume rasturnata.

Ca in orice mediu unde fenomenele obliga la speculatii, se pot incerca analize. De pilda, valului justitiar recent i-au cazut victima citiva politicieni. Unii, neinfluenti si pirliti, au luat pedepse rupestre, peste 6-7 ani fiecare pentru fapte de coruptie. Altii, influenti si cu avere mai semnificativa, pentru aceleasi fapte, daca nu si mai si, au luat minimul ori au primit pedeapsa cu suspendare. Cei mai bogati n-au luat, inca, nimic. Fie dosarele nici nu le-au intrat pe rol, fie judecarea cazurilor e prelungita la infinit. Astea sint faptele. In cazul unor asemenea fapte se formeaza un “pattern”, un model potrivit caruia se poate estima si traseul urmatoarelor procese. Nu e de mirare ca oamenii au luat si ei la cunostinta acest lucru si au inceput sa faca speculatii, predictii, estimari. In curind prevad si o bursa a pariurilor privind justitia.

Justitiei romanesti i se poate preconiza activitatea. Si rezultatele. Oare chiar nici un for european nu e putin alarmat pe chestia asta? Daca nu cit de-o sedinta in plen, macar cit de-o dezbatere intr-o circiuma bruxelleza.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: