Blogul proletarului de tranzitie

April 19, 2013

Politica de jos in sus

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:05 am

Citeam mai devreme, pe un forum, asertiunile cuiva care crede ca a te duce la vot, in ziua alegerilor locale, parlamentare ori prezidentiale, inseamna a demonstra stupiditate. Teza omului era urmatoarea: toti cei care doresc puterea se adreseaza electoratului strict pentru a o obtine, dupa care uita de acesta. De asemenea, partidele sint, pentru cei mai multi, niste simple interfete, respectivii neavind o ideologie propriu-zisa. Drept pentru care, la intervale determinate de succesul sau esecul unui anume partid, urmeaza migratiile si aliantele inerente. Ergo, cine nu a inteles inca mecanismele de mai sus si are sentimentul ca votul lui schimba ceva, e lipsit de ratiune.

Am mai spus-o, si gasesc cu cale sa o repet mai cu seama acum, cind alegerile au trecut, tocmai pentru a nu putea fi acuzat de partizanat politic, ca a te duce la vot e un semn de responsabilitate civica. E bine sa ai asteptari, desigur. Dar nu asteptarile trebuie sa fie unicul mecanism generator al votului. Mecanismul care produce votul trebuie, in cele mai multe cazuri, sa fie ratiunea.

Politica in Romania e de doi bani: necioplita, gaunoasa, aiurita. Are, insa, si o calitate: e transparenta. Transparenta asta te ajuta sa intelegi ce se petrece. Ai zece posturi de televiziune care se ocupa de politica si politicieni. E drept ca majoritatea sint cumparate fie de putere, fie de opozitie, dar daca cunosti harta orientarilor si urmaresti ambele tabere, intelegi cu cine ai de-a face. Pentru ca, in esenta, ambele tabere au dreptate. Opozitia are dreptate sa spuna ca puterea e corupta si compromisa; cu dovezile unei atari stari de fapt ne confruntam zi de zi. Puterea are si ea dreptate sa spuna ca fosta putere, actuala opozitie, e deplorabila si infama. Esecurile politicii acesteia le-am vazut si le traim. Aflam de la saptamina la saptamina alte noi repere ale josniciei morale a politicienilor: contracte oneroase, bonusuri, comisioane, samsariade, diurne si nocturne. Luind act de ele e necesar, totusi, sa ne pastram singele rece. Sa nu ne asumam mizeria din spatiul politic ca pe un esec personal. Nu votul nostru a alimentat aceasta drama, nu el a facut-o posibila. Diplomatii sint cei care sint, nu altii. Tinta votului nostru e una mai inalta: fie in favoarea unui partid, fie in favoarea altuia, votul nostru e cel care permite Romaniei sa nu intre in faliment politic.

Falimentul politic e, de regula, atunci cind cetatenii s-au saturat sa voteze. Nu se simt reprezentati de politicieni, nu se simt ajutati de ei. E absolut natural sa nu mai vrei sa incurajezi o clasa politica nesatisfacatoare, dar e si pagubos in acelasi timp. Europei ii e teama de cetatenii neimplicati in politica. Un cetatean care nu e socialmente activ e considerat lenes; o tara in care, sa zicem, doar 30 la suta din electorat se prezinta la vot, e un potential pericol pentru echilibrul economiei continentale. Investitorii privesc cu groaza catre apatia cetateneasca. Degeaba vrei sa le explici ca nu din non-conformism absentezi, ci fiindca intentionezi sa dai o lectie intregii clase politice. N-o sa inteleaga nici unul. Nici un occidental n-o sa creada ca n-ai un partid favorit, un politician care te pasioneaza. N-o sa le poti explica ca ai vrea sa-i trimiti la dracu-n praznic pe toti polit-verosii Romaniei si sa-i inlocuiesti cu nemti, cu suedezi ori poate chiar cu bulgari. N-au sa inteleaga pentru ca in toate tarile lor exista alternative; nu-ti place unul, il schimbi cu altul. Numai in Romania esti blestemat sa-l schimbi pe unul cu el insusi.

Suna trist, insa asa stau lucrurile. Nu te poti rupe de politicieni dupa cum nu-ti poti crea un stat in stat: viata ta personala in lumea ta personala. Vei ajunge, vrind nevrind, la necesitatea de a sti cine e cutare si cu ce se ocupa din chiar considerente de supravietuire: va trebui sa avansezi cumva in post, va trebui sa-ti iei, cindva, medicamente mai scumpe, va trebui sa iti cumperi, odata, o casa. In Romania cele mai simple si mai naturale lucruri te arunca, pe nestiute, in zona politicului. Tocmai de aceea, trebuie sa te inveti sa traiesti cu politicul. Sa coabitezi cu el.

Cum se poate face? E simplu: citesti, din cind in cind ziarele, si, cind sint alegeri, te prezinti la vot. Si chiar votezi. Daca ultimii patru ani te-ai simtit avantajat, mergi pe mina puterii. Daca te-ai simtit neglijat, mergi pe mina opozitiei. Iar daca tii la o analiza mai fina si vrei sa privesti dincolo de aparenta binelui si a raului, votezi matematic: rotesti cadrele. Mergi intotdeauna pe mina partidului care e in opozitie in momentul respectiv. In tara abuzurilor de putere exista o arta la indemina fiecarui elector: aceea a rotirii guvernelor. Pina nu se obisnuiesc prea mult cu ozonul.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: