Blogul proletarului de tranzitie

April 16, 2013

Indreptar pentru atentatul (mediatic) la comanda

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:17 am

De vreo citeva zile ma uit la televiziunile politice ale Romaniei si vad ca fiecare post merge pe o campanie proprie. Antena 3 si Realitatea TV si-au propus sa demoleze precarul echilibru ce pare sa se fi stabilit intre optica de guvernare a primului ministru si cea a presedintelui. E inadmisibil, transmit acestea prin majoritatea moderatorilor si invitatilor, ca acest sistem bazat pe politeturi si concesii reciproce sa mai continue. Dincoace de baricada, B1TV si RTV au propriile dureri. B1 ii trage tare cu refrenul PSD-istilor corupti, si la fiecare doua-trei zile elaboreaza cite-o formula de stigmatizare publica a acestei plagi politice (de regula in compania acelorasi invitati, lucru care de fapt e caracteristic si Antenei 3), in timp ce RTV e in plin conflict cu o doamna invatatoare.

De departe, cele mai interesante desfasurari de forte si idei se petrec pe RTV. Cine n-a urmarit si nu e in tema cu subiectul, a pierdut enorm. Pe scurt, povestea e urmatoarea: o invatatoare pe nume Cristiana Anghel, care acum vreo doi ani de zile a stat in greva foamei mai bine de doua luni protestind impotriva unor abuzuri ale Ministerului Educatiei, a devenit intre timp senator din partea aliantei USL. In aceasta calitate a iesit, acum mai multe zile, la rampa pentru a-si critica la singe colegii de partid, prea dispusi la compromisuri cu fosta putere (lucru care nici nu e departe de adevar, cu exceptia unei generalizari mai mult sau mai putin corecte). Colegii respectivi, nervosi, le-au dat unde verde (a se citi “le-au dat documentele informative necesare”) trusturilor de presa favorabile presedintiei s-o faca terci pe madama cu pricina. Argumentul principal sint banii pe care senatoarea i-a incasat, de-a lungul anilor, pe marginea a diverse talkshow-uri, precum si bonusurile de parlamentar. In virful piramidei, o locuinta gratuita ocupata fara legitimitate.

Eu, unul, am aversiunile mele vizavi de RTV unde stiu vreo doi-trei jurnalisti escroci – nu in sensul literal, ci in sensul evocat de Camil Petrescu in “Jocul ielelor” – niste jurnalisti care, adica, iau bani pentru o meserie pe care n-o cunosc. E, odata, o individa cu vocea subtire si ascutita care vorbeste peste toata lumea pe care-o invita in studio; mai e o doamna care a ajuns in America, de unde a devenit corespondent oficial al postului, postura din care n-a reusit sa comunice nici un fel de informatii de ultima ora, dar a reusit sa faca ce facea inainte, adica sa ne tina la curent cu opiniile ei subiective; pe linga aceste matroane ale presei guralive, un tip cu o infatisare de rugbist care sustine un soi de emisiune bazata pe grimase, racnete si poante rasuflate si la care te uiti asa cum te uiti la un accident de tren: vrei sa mergi mai departe dar ceva te retine. Ei, cu toate aversiunile de principiu, am urmarit totusi campania asta impotriva Cristianei Anghel ca sa inteleg cum se duce la bun sfirsit o comanda politica.

Cind apare comanda politica? De obicei cind ai nevoie de o victima sau o situatie care sa polarizeze atentia societatii civile (si, eventual, dezaprobarile ei) deturnind atentia oamenilor de la alte situatii si persoane. Cum stii ca e comanda? Pai atunci cind din subiect nu prea ai ce mulge, dar il mentii la tir continuu, intorcindu-l pe toate fetele, saptamini in sir. Ei, de mai bine de o saptamina “anchetele” RTV se tin lant; aflam, pe rind, cit si de unde cistiga invatatoarea, cit si prin ce mijloace a cistigat inainte, unde sta, cum sta, cu cine si de ce, care sint oamenii cu care se intilneste si cum reactioneaza ea inaintea camerelor de filmat care-o asteapta prin ganguri, parcari si holuri. Sistemul e facut sa te desfiinteze, pentru ca daca din imagini nu prea scoti mare lucru – daca, altfel spus, locuinta gratuita e o garsoniera, masina nu e de lux si replicile date camerei nu sint prea dure – atunci scoti din interpretarile celor adusi in studio sa infereze asupra imoralitatii victimei. Astia sint alesi pe sprinceana, specialisti in a face praf persoane care nu sint de fata si, daca sint de fata, in a strecura in discutie suficiente sopirle incit respectivul sau respectiva sa-si iasa din pepeni. Cuvintul cheie e “discreditare”, un lucru pe care astfel de operatiuni il duc intotdeauna la bun sfirsit, chiar daca se bazeaza pe firimituri si pe frinturi de fapte.

Cum trebuie reactionat inaintea unui atare show, indiferent la ce televiziune, ziar sau post de radio s-ar petrece el? Dupa parerea mea, intotdeauna cind o persoana publica injura o alta persoana publica, trebuie vazut a) de ce e injurata tocmai persoana aia b) care e background-ul celui care injura c) citi bani cistiga aia care intretin campania respectiva. Sigur, poate n-o sa avem niciodata la indemina informatiile corecte, dar un “de ce” e necesar sa existe. Fara el, toate informatiile livrate sint luate de bune si animozitatea gratuita se naste si creste bine mersi, taman in detrimentul ratiunii.

Ratiunea o cunoasteti: e acea facultate mica, discreta si cel mai adesea prost vazuta care, daca vede ca omul e ocupat, nu vrea sa-l deranjeze.

Advertisements

2 Comments »

  1. Maestre ai uitat punctu d) cat public atrage spartu capetelor in direct iar referitor la articol adevar grait-ai !
    šŸ™‚

    Comment by alexegaby — April 16, 2013 @ 5:28 pm | Reply

    • Corect. Ar fi, d) cit public atrage si e) de ce n-are publicul respectiv altceva mai bun de facut decit sa urmareasca show-ul cu pricina. Dar acolo deja atingem alte culmi…

      Comment by proletaru — April 16, 2013 @ 9:31 pm | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: