Blogul proletarului de tranzitie

April 8, 2013

Arhipelagul

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:43 am

Am terminat, finalmente, de citit “Arhipelagul Gulag”, al lui Soljenitin. O lectura parcursa in intervalul a patru-cinci luni, in limita timpului pe care i l-am putut dedica. Citita, pe rind, cind ca o marturie istorica a stalinismului, cind ca monografie a lagarelor, cind ca o carte de aventuri, cind ca un manual de supravietuire in detentie, cartea mi se pare si acum un paradox. E un imens breviar (adica o suma de episoade), un breviar-fluviu. Un paradox care iti ramine multa vreme in minte. Autorul a gindit-o si scris-o de a lungul mai multor ani, de fiecare data cu o alta idee in minte, pornind de la o alta necesitate, cu nevoia perpetuarii unor alte si alte explicatii importante despre perioada 1920 – 1962, chiar si cu trimiteri la perioadele ulterioare (ultima revizuire a cartii s-a facut la sfirsitul anilor ’70). Si cu toate ca prin fata iti trec multe personaje, multe lagare, inchisori si locuri de exil, constati ca toate au un  numitor comun: un program de exterminare care nu se mai termina.

In Rusia si in Romania libertatea era la fel: cu gura inchisa, cu suspiciunea fata de vecini, cu teama de telefon si cu tainuirea scrisorilor. Insa detentia nu era la fel. Canalul, minele de aur si carierele de piatra romanesti au avut in comun cu Siberia, cu Marea Baltica, cu padurile de dincolo de Cercul Polar numai ideologia, nu si performanta. Performanta (in sens, fireste, negativ) le apartine rusilor, care, in intervalul de patruzeci de ani specificat de Soljenitin, si-au exterminat in totalitate intelectualitatea si o parte insemnata din taranime. La noi programul a fost ceva mai scurt si a permis, totusi, unor ginditori de anvergura, sa redevina “civili”. I-au supravietuit Staniloae, Noica, Tutea, Radu Gyr, Andrei Ciurunga si altii. La rusi n-a supravietuit nimeni. Dizidentii s-au nascut, odata cu o noua generatie de intelectuali, din lagar. Soljenitin a suferit transformarea in lagar. Din matematicianul leninist si cuminte care intrase a iesit istoricul epocal si intelectualul razvratit care avea sa le dea de furca autoritatilor ruse multa vreme dupa exilul sau occidental.

Romania, o tara care a trecut de la monarhie la dictatura comunista intr-un interval foarte scurt, a avut destule voci cultivate care au putut face, pe fata, opozitie sistemului. In Rusia, anii ’20 au sters cu totul patura intelectuala a tarismului, iar tineretul anilor ’30 devenise cu totul devotat ideologiei bolsevice. Nu mai existau “comparatorii”, oamenii care puteau face diferente si care puteau evoca si pentru altii aceste diferente. Cu toate astea, trimitind milioane de oameni in lagar, lasind copiii si tineretul in grija Comsomolului a carui unica activitate era spalarea pe creier, e interesant cum stalinismul n-a reusit sa infringa nici legaturile filiale, nici dorinta individului de a se cultiva. In multe cazuri a facut-o, desigur, dar au ramas destui oameni care si-au pus dotarea intelectuala in slujba libertatii. Unii dintre ei au crescut in umbra Comsomolului, altii in lagar. Si spalarea creierelor n-a triumfat.

Cine citeste, astazi, Soljenitin, si se uita indarat catre dizidentii ultimilor patruzeci de ani romanesti, e posibil sa surida. De o parte ai povestea anchetelor “in singe”, a celulelor reci, uneori niste simple cutii verticale, unde nu ti se ingaduia somnul, a celor 300 de grame de piine necoapta pe zi pentru douasprezece ore de taiat copaci, a captusirii corturilor de dincolo de Cercul Polar cu cadavre inghetate ori a fostului savant care-si testa, pe viu, teoria ingerarii de gunoi forestier pentru acumularea energiei necesare supravietuirii. De alta parte ai citeva batai, amenintari, aresturi la domiciliu, filaje si hartuieli. Sigur, nu e indicat sa judeci lucrurile comparativ, ci sa ai in vedere ideea finala, eroismul care le-a fost comun si unora si altora. Cu toate astea, parca o piine pe cartela, un filaj si un telefon taiat, in mijlocul civilizatiei, iti dau ghes catre eroism intr-un chip ceva mai lejer decit perspectiva inghetului de viu, infometat si naucit de efort fizic, dincolo de Cercul Polar.

E bine sa ne laudam cu eroii nostri. Corect e, insa, sa nu uitam in ce conditii se intrupeaza eroismul.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: