Blogul proletarului de tranzitie

April 5, 2013

Boli politice

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:50 am

Ma intreaba un prieten cum “inghit” tulburarile politice ale momentului in Romania. Pe scurt, dupa o campanie a opozitiei bazata aproape exclusiv pe demolarea presedintelui si a oamenilor pe care respectivul i-a numit in functii-cheie in cadrul aparatului de justitie, un clan executiv care a dat curs ordinelor de sus cu viteza si eficacitate, fosta opozitie devenita actuala putere in stat ii recheama pe membrii respectivului clan in functii de conducere. Cu niste permutari, acolo, pe care nici un matematician avizat nu le-ar putea numi “transformari”. Cu alte cuvinte, indiferent de amplasamentul elementelor ecuatiei, rezultatul e acelasi. Guvernele sint variabilele, coruptia e constanta.

Ce sa spun, tulburarile astea nu le inghit in nici un fel. Imi fac rau. La vremea aflarii stirilor, convins eu insumi de enormitatea si viciul actului respectiv, nu am ezitat sa imi aliniez citeva ipoteze in care prim-ministrul roman e fie amnezic, fie dus cu pluta, fie santajabil, fie mare smecher. Si, pe rind, le-am eliminat pe toate. In cazul amneziei, n-are nici virsta necesara, nici semnele corespunzatoare. In cazul schizofreniei, semne ar exista: omul are citeva raspunsuri pe care le repeta din ce in ce mai des; a devenit meticulos in a pune umorile personale inaintea logicii obiective; e tot mai agresiv in apararea ideilor proaspat dobindite, semn ca ideile respective fac, totusi, parte din arsenalul convingerilor proprii. Isi etaleaza descoperirile meschin-stupide ca pe niste revelatii. Cu toate astea, nici schizofrenia nu e un diagnostic satisfacator, caci delirul e, totusi, controlat, dupa cum si riscurile gestului par a fi pe deplin intelese de autor.

Santajul? Sincer, l-am dat deoparte cel mai devreme. Daca ar fi existat un dosar care sa-i poata face cu adevarat rau primului ministru, e probabil ca partenerul lui de kickbox, presedintele, l-ar fi utilizat deja. Iar in ceea ce priveste smecheria, sincer sa fiu, mi se pare ca ea n-a rezidat deloc prin porii omului in intervalul ultimilor ani de zile. Daca ar fi existat vreo gena a smecheriei in ADN-ul lui Victor Ponta, ea ar fi etalat pina acum cel putin manifestari izolate. Dar cum in majoritatea momentelor de inclestare cu presedintele Basescu, V.P a fost in pozitia incasatorului, permiteti-mi sa las deoparte aceasta varianta fara nici o rezerva.

Alte ipoteze? Mi-a mai ramas una, care, personal, mi-e cel mai draga. O sa va spun imediat si de ce. Ipoteza asta e aceea ca Victor Ponta a venit, la minister, pe linga entuziasmul aferent, cu niste jucarii proprii. Si-a adus, probabil, cartile preferate, gustarile preferate, fotografiile in mijlocul carora se lasa purtat de reverii, un laptop la claviatura caruia se simte bine, un film pe care ar vrea sa-l vada in tihna. Si niciodata, in ultimele luni, nu s-a putut bucura de ele. Nu l-a lasat nimeni, lumea a tras de el in toate partile ca de tura la sah. A fost, mereu, cel mai important element in lupta poporului cu Traian Basescu. Drept pentru care, probabil, zilele astea a riscat totul pe o carte. Ori se rupe alianta de guvernare si se produce criza de guvern, urmind ca el sa fie, intr-un fel sau altul, debarcat, ori il lasa lumea-n pace. Il lasa-n pace pentru ca-l ocoleste, pentru ca-l injura, pentru ca nu mai e eroul ei. Il lasa lumea-n pace si-l lasa si presedintele in pace. Lasati-l domne, e nebun! Abia acum urmeaza tihna.

Sa guvernezi in tihna e lucru imposibil in Romania. Dar, daca ipoteza e valida, Victor Ponta incearca marea cu degetul. Am spus, personal mi-e draga ideea, pentru ca imi aminteste de felul meu de a gindi si de a actiona. N-am fost niciodata un altruist. In orice demers m-as fi lansat, mi-a placut mereu sa imi creez un spatiu de manevra, acel spatiu in care sa-mi pot exersa mereu obiceiurile, tabieturile, vocatiile, chiar daca mi se cerea necontenit sa iau “parte la evenimente”. Adevarul e ca cel mai bine se traieste neluind parte la evenimente. Nefacindu-ti iluzii, neconsumindu-te. Nelasind pe miine ceea ce poti face astazi pentru tine. Pentru sufletul tau.

E drept ca nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ajung prim-ministru dupa care sa trag poporului o copita din dor de dulce solitudine. Eh, ce sa fac, daca n-am temeritate!

Advertisements

1 Comment »

  1. Inegalabilul, amabilul, imuabilul, stimabilul BT.

    Bravos!

    Comment by garlic — April 8, 2013 @ 7:25 pm | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: