Blogul proletarului de tranzitie

March 31, 2013

Bani si cultura

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:14 am

Am spus-o. Nu o data ci de mai multe ori. Am spus ca pun “Nostalgia” lui Cartarescu deasupra “Unui veac de singuratate”. Il asez pe Andrei Plesu inaintea lui Cioran in rindul stilistilor pe care-i pretuiesc si deschid mereu “Ochiul si lucrurile” cu religiozitatea celui care, indiferent de cite ori a parcurs un text, gaseste totusi in el satisfactia unei lecturi inedite. Iar pe Gabriel Liiceanu il creditez cu convingerea ca “Jurnalul de la Paltinis” e o monografie revolutionara in intreaga literatura europeana, fiindca prezinta idei si oameni in miscare, concepte care se nasc si fierb sub ochii cititorului, antrenindu-l in ele, facindu-l sa ia act de procesul reflexivitatii ca de un spectacol dramatic. Iar lucrul asta nu-l poate face oricine.

Acum citeva zile a debutat boicotul elitei noastre intelectuale, in speta cei sus mentionati, carora li s-au alaturat si alti intelectuali de marca, impotriva prezentei romanestei la Salonul de Carte de la Paris din anul acesta. O situatie cel putin dramatica, as spune, care n-a putut fi detensionata nici macar prin umorul gestului primului ministru, plagiator cu acte in regula, de a ramine si el acasa. Nu de alta, dar macar in felul asta sa se afle si el de aceeasi parte a baricadei cu crema intelectualitatii romanesti. Chiar daca temporar si chiar daca, prin gestul respectiv, primul ministru il lipseste de sustinere exact pe omul numit de el in fruntea Institutului Cultural Roman, profesorul Andrei Marga. Una peste alta, probabil ca e mai bine ca omul nu s-a dus, evitind in felul asta intrebarile incomode ale presei franceze vizavi de plagiatul sau doctoral si, ca atare, scandalul inerent. Tot raul spre bine.

Dar tot raul spre rau. Rau fiindca, in ultima vreme, crema intelectualitatii romanesti a devenit puternic implicata in fervorile politice ale momentului. Stiu ca marea majoritate a acestor distinsi eruditi au deja scoala rezistentei politice din timpul comunismului romanesc, ca atare discursul lor impotriva unei stari de lucruri intolerabile in politica e deja unul format, solid si consistent. Permiteti-mi insa sa disting intre premisele rezistentei de atunci si ale celei de astazi. Ceausismul insemna totalitarism, obscurantism, opresiune fizica si psihica. Apelul intelectual la constiinta maselor de atunci facea sa vibreze aproape intreaga populatie a tarii fiindca facea apel la o schimbare pe care toti o voiau. Lucrurile, azi, stau diferit. Nu mai poti manifesta pentru schimbare, fiindca n-ai de unde sa alegi. Partidele care se succed la putere nu au valoare intrinseca, nici program traditional. Valoarea lor consta in faptul ca ofera doar contrapondere pentru partidul care tocmai si-a consumat guvernarea. Programul lor consta in a aplica, mai devreme sau mai tirziu, directivele venite de la Bruxelles.

Ca atare, atunci cind un intelectual de marca, un om superior, trecut prin viata, traitor sub “x” guverne, martor al unui numar impresionant de “cadre” dezafectate si resuscitate in virtutea rotatiilor politice, se angajeaza cu trup si suflet intr-un “boicot” asa cum e absenta de la Salonul de Carte parizian ori diatribele repetate impotriva guvernului in functie, intr-o societate care e, totusi, libera, intr-o piata in care apare orice fel de literatura, intr-un context in care numai cine nu vrea nu poate vorbi, lucrul devine suspect. In fond ce s-a intimplat? Cutare a fost inlocuit din functie? Dar e destinul functionarului roman. Cutare program cultural a fost, si el, reprimat? Dar e destinul culturii romanesti. Cel care a fost martorul unor atari manevre de cincizeci de ani incoace trebuie sa stie mai bine. Daca nu stie, e una din doua: ori vrea ca, inaintea zenitului, sa mai faca o fronda, ori incaseaza niste bani. Buni.

Ca sa fiu sincer, nu am o problema cu acest lucru. Nu am o problema cu incasarea banilor pentru acele carti de exceptie pe care le-am citit si pe care le pretuiesc. Nu am o problema cu incasarea banilor pentru un concediu de creatie, din care poate lua nastere o alta opera semnificativa a literaturii noastre. Nu am o problema cu a lua o renta din partea statului pentru contributia de neegalat la rating-ul intelectual al acestei tari. Cred, dimpotriva, ca toate acestea ar trebui sa fie de la sine intelese. Am o problema doar cu scrisul la comanda. Am o problema si cu imaginea folosita in scop de reclama pentru cutare partid ori alianta. Am o problema cu orice substrat politic care poate, uneori, gira actiunile unui scriitor. Un astfel de substrat e nociv. Mustul lui infect se poate intinde pina la a atinge acele insule imaculate din viata autorului care sint operele sale. Le poate atinge, contamina, acoperi.

Oamenii mari au, de regula, foarte putin de facut pentru a-si mentine prestigiul. Au de parcurs citiva metri acolo unde noi, oamenii de rind, mereu prada compromisului, trebuie sa strabatem mile intregi. Si totusi, oamenii mari ai Romaniei de azi nu vor sa se puna in miscare. Te si intrebi, daca ei nu mai vor sa fie superiori, noua ce ne ramine de facut?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: