Blogul proletarului de tranzitie

February 17, 2013

Dramele altora

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:32 am

La cursul de scriere non-fictionala pe care-l frecventez, profesoara e nemultumita. Materialele mele au prea mult de-a face cu idei si iluzii proprii si prea putin cu fapte obiective. Recunoaste, insa, ca noi nu ne ocupam cu jurnalismul, ca atare imi acorda (inca) o anume libertate. Dar nu prea multa. Exteriorizare nu vrea. Nu vrea nici delir. Undeva, in intelectul meu chinuit trebuie sa mai existe si ceva informatii obiective care sa nu faca obiectul repetitiv al presei de aici. Fotbalul european, drogurile la liber din Amsterdam, papusile Matriosca. Sau, ah, da, comunismul romanesc. O tema care nu trebuie lasata de izbeliste, care trebuie atacata sub toate unghiurile. Caci stie ea ca in Romania (pe care o confunda, probabil, cu Letonia, pentru ca imi insira frecvent ceva despre “satelitii Rusiei”) comunismul n-a apus. Ia sa iau eu loc la calculator si sa insir povestea mea ca emigrant. Povestea asta va fi cu siguranta publicabila; evident am ce insira, ca de bine n-am plecat din Romania. Cu siguranta am avut probleme de adaptare la mediul de acolo, am suferit, m-am consumat la flacara disperarii. Le communisme n’est pas mort.

In paranteza fie spus, frenezia americanilor de-a crede ca in majoritatea celorlalte tari se traieste prost e, in parte, alimentata de abundenta de emigranti care navalesc zilnic aici de te miri unde, si in parte de povestile pe care le trintesc respectivii. In Pakistan e saracie si intoleranta, in Mexic e saracie si teroare, in Rusia e saracie si cenzura, in Romania trebuie neaparat sa fie saracie si comunism. Exista aici o impresie aproape generala ca nici in Germania sau Tarile de Jos nu se traieste bine, ca sa nu mai vorbim si de alte zone ale occidentului european. In mare parte astfel de impresii sint generate nu de studiul problemei, ci de constatarea vizuala a prezentei unei multitudini de etnii in majoritatea oraselor mari. Tarile producatoare de emigranti isi cistiga greu respectul aici. Daca America de Sud e privita generalmente cu dispret, constat ca nici canadienii nu sint prea iubiti. Cea mai respectata semintie pe plan local e cea irlandeza, caci fiecare al treilea american se revendica din cite-un stramos irlandez, fie inventat, fie autentic. Exista un anume respect si in ceea ce-i priveste pe chinezi, atit datorita reputatiei lor economice actuale, cit si poate si datorita studentilor chinezi de care e plina America; niste indivizi care nu se obosesc sa imprumute prea mult din cultura locala, dar care, in schimb, invata pe rupte. In genere se poate spune insa ca nu prea sint popoare care sa fi cucerit semnificativ imaginatia si dorintele americanilor in afara de americanii insisi.

Ca atare mi se cere sa scriu ca am trait prost in Romania si ca de asta m-am tirat. Mi se mai cere si sa povestesc ce-a insemnat (si poate mai inseamna) comunismul romanesc pentru mine. Din pacate pentru profesoara mea, pot spune fara rezerve ca 1. nu am dus-o mai prost in Romania decit aici si 2. nu cred sa fi avut acolo o mai mica libertate decit imi ofera Patria Libertatii. Evident ca sub regimul lui Ceausescu am experimentat majoritatea restrictiilor pe care le putea experimenta un cetatean de rind sub o dictatura. Insa hartuit nu m-am simtit; nici lipsurile nu mi s-au parut de neindurat; birocratia de atunci nu mi s-a parut mai criminala decit cea de acum, dupa cum nici ritmul vietii nu mi-a parut mai inert ori mai strangulat decit in actualitate. Sigur ca n-am trecut prin dramele celor proscrisi din punct de vedere politic, dupa cum nici aceia n-au trecut prin dramele altora, dinaintea lor. Tot ceea ce servim lumii e produsul experientei directe. Iar daca esti onest fata de public (dar si de tine insuti), nu-ti deformezi senzatiile.

De pe urma trairilor mele nedeformate din anii comunismului romanesc n-o sa iasa mare lucru. Mai important mi se pare sa spun cum vad realitatea directa. Nu ma omor nici dupa comparatii. Cum am spus mai sus, exista mereu o drama a altcuiva care o va depasi in intensitate pe cea traita de tine. Atit numai ca fiind, cu totii, auto-orientati, refuzam sa vedem acest lucru.

Chestia e, deocamdata, ca americanii vor drame. Vineaza dramele altora, de dragul auto-satisfacerii orgoliului propriu. Problema e ca si atunci cind le afla, nu le pot intelege. Si atunci… Si atunci?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: