Blogul proletarului de tranzitie

February 15, 2013

Unde-i lege…

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:57 am

O contabila pe care am rugat-o sa-mi revizuiasca taxele e nemultumita de legi. Cum pot exista, ma intreaba, atitea legi proaste. E simplu, raspund, pentru ca e plin de prosti. In conducere? se arata ea contrariata. Peste tot, ii raspund. Guvernantii americani au bunul obicei de-a promulga cite o lege dupa ce sint convinsi ca cel putin o parte, fie ea si mai mica, a populatiei va beneficia de pe urma lor. Prin urmare, inainte de propunerea respectiva se testeaza piata; se discuta cu oamenii, cu edilii, cu specialistii. Daca un procent considerat semnificativ dintre respectivi se pronunta in favoarea ei, gata, s-a supus votului si probabil s-a si votat. Nu e ca si cind s-ar uita Victor Socaciu seara la un film si l-ar deranja titrarea, drept pentru care ar veni a doua zi cu o patalama pentru suprimarea ei. Aici e pe grupuri-tinta.

Legile proaste apar fie ca urmare a dezinteresului populatiei, fie ca urmare a stupiditatii ei. Sau, daca populatia nu e intrebata – cum ar fi in cazul legilor care trebuie sa protejeze siguranta statului – legile proaste, atitea cite exista, se perpetueaza datorita ignorantei aceleiasi populatii. O masa de cetateni care s-ar revolta impotriva conditiei de-a fi buzunarita si dezbracata pe aeroporturi ar putea modifica un edict idiot. Dar aeroporturile nu sint singurele fiefuri unde patrunde legislatia nociva. Aproape peste tot in America citeva puncte in minus pe scorul de credit financiar al individului ii confera respectivului un statut de potential infractor. Tot aici sint state ce iti admit, ca proba de identitate, pina si o carte de vizita, in vreme ce in altele ai nevoie si de carte de identitate si de numar social. Sint carosabile care pot fi traversate de pietoni si care nu pot fi traversate niciodata. Sint politisti cu care ai dreptul sa conversezi, si sint unii cu care nu poti, sub amenintarea arestului, conversa neintrebat. Pentru unele legi proaste e responsabila auto-guvernarea statala, pentru altele parlamentul. Intrevezi, in analiza lor, incercarea autoritatilor de-a lasa cit mai putin spatiu de manevra subiectivitatii individuale. Nu ramine la latitudinea multora sa judece sau sa interpreteze o lege. Nu e timp si loc pentru asa ceva.

Ca urmare a unei astfel de expuneri, si a altora asemenea, nevasta-mea ma denumeste anarhist. Si, pe undeva, are dreptate. Numai ca sint un pur anarhist al gindirii, nu un om de actiune. In gindire imi las imaginatia sa zburde, insa in viata reala sint un supus ad litteram. Sint civilizat, zimbesc de complezenta, imi platesc angaralele, respect oamenii, respect legile, iar daca mi se ofera optiunea incalcarii vreuneia in scopul unui avantaj propriu, ma chinui ceasuri in sir, torpilat de constiinta. Chiar si daca e vorba de o simpla lege a bunului-simt. Fireste ca pina la urma nu incalc nimic, demolind si ultima sansa la aventura si clandestinitate a fiintei mele. Ori lucrul asta ma nelinisteste profund, caci stiu ca in timp toate deghizamentele o sfirsesc prost.

Pina una alta, scrisul inca imi permite sa afirm fara rezerve lucrurile in care cred. Tutea spunea, pe vremuri, ca o Constitutie proasta e o prostitutie. In acelasi spirit, o regula proasta e o regulare. A poporului. Pot sa va spun si unde, daca e cazul.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: