Blogul proletarului de tranzitie

February 10, 2013

Destin si intimplare

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:36 am

Cred in destin ca notiune generala. Adica, daca e in caracterul individului un anume mod de manifestare, daca e in genele lui o anume propensiune si daca in capul lui zace un oarecare talent, ele se vor manifesta intr-un anumit punct. Ca atare isi va fi implinit destinul. Daca, cu alte cuvinte, un tip are o inclinatie catre violenta, el va sfirsi invariabil prin a rupe oasele cuiva sau pe ale sale proprii, cu orice consecinte vor decurge de aici, incununindu-si astfel pornirea originara. Daca un altul are o inclinatie catre melancolie, va gasi un mod de a suferi indiferent de timp si de loc, de companie si de atentia care i se acorda. Un mester al artefactelor manuale va construi ceva notabil. Un versificator va produce cel putin un poem bun. Un strateg, cel putin o decizie exemplara. Sigur ca le-am amestecat cu toptanul, inzestrari spirituale cu insusiri psihice, am facut o varza, dar, ma rog, in ele sta destinul invidivual. Combinarea si prelungirea lor intru senectute e destinul individului. Scaunul pe care sta.

Pe de alta parte sint la fel de convins ca viata cotidiana a omului e rezultatul funciar al accidentelor de tot felul. Destinul nu le poate prescrie, nu le poate influenta. Le poate da un contur, odata intimplate, dar nu le poate produce. Cu alte cuvinte, faptul ca te casatoresti cu cutare femeie, ca iti alegi cutare casa de locuit, ca iti alegi cutare masina tine de intimplare. Intimplarea va face ca masina aleasa sa-ti ia foc in drum catre Predeal (sau sa nu-ti ia foc in drum catre Sascut), tot ea va face ca nevasta sa te paraseasca pentru altul (sau sa stea cu tine pina-ti vine rau, pina simti ca te sufoci inchis in carcasa etansa a casniciei), tot ea va face ca acea casa pe care ti-ai ales-o sa se prabuseasca la prima furtuna (ori sa ramina in picioare dupa ce vreun sofer beat isi vira TIR-ul in ea). Ca atare faptul ca traiesti ori mori intr-un context sau altul nu tine decit de accident. Ceea ce-ti face viata mai frumoasa sau mai sumbra, atita cita e si in formele in care se desfasoara, e destinul. Caruia ii esti, pina la urma, protagonist.

Nu e aberant, o sa ziceti, sa crezi ca pot exista simultan in viata individului atit intimplarea cit si destinul? Nu cred ca e aberant. Destinul nu-ti dicteaza chestiuni particulare. Particularul, femeia – dintre “x” femei – cu care vei ajunge sa-ti imparti zilele, si caramida – dintre “x” caramizi care stau nemiscate – care-ti cade-n cap in secunda in care iti indrepti pasii pe o oarecare strada, nu intra in registrul destinului. Dimpotriva, generalul, care reprezinta tendinta acestei vieti, e destinul. O carierista care isi descopera aptitudini materne se va considera mai realizata in sinul noii preocupari, daca in destinul ei ponderea semnificativa o va avea chemarea maternalismului. O mama care patrunde accidental in mediul corporatist, isi va neglija familia de dragul carierismului daca in lantul vocatiilor ei cele social-organizatorice le domina pe cele materne. Destinul se implineste de-a lungul unei vieti. Pe parcursul implinirii sale, diverse accidente si evenimente se succed mai repede sau mai incet – niciodata capabile sa eludeze destinul. Dar capabile, cu toate acestea, sa puna capat vietii.

Destinul e, care va sa zica, cum traiesti. Intimplarea e unde, cu cine si cit. Poate intimplarea sa-ti schimbe destinul? Nu poate. Indiferent prin ce incercare treci, natura ta autentica se va releva in cele din urma. Nu exista o inima buna care se schimba intr-una rea; exista numai insuficienta cunoastere a posibilitatilor sale. Poate, pe de alta parte, destinul sa schimbe intimplarea? Nu poate. Care din ele e mai tare, care o domina pe cealalta?

Asta, domnilor, e intrebarea. Eu nu i-am raspuns inca. Chestia e ca incerc, pina la prima intimplare fatala, sa-mi pun destinul in ordine. Vreau ca, indiferent ce mi se intimpla, oamenii care ar putea sa discute despre cit de stupid am crapat, sa discute totusi despre cit de bine m-am priceput sa fac cutare lucru. Imi pun sperantele intr-un destin care sa n-o sfirseasca prost.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: