Blogul proletarului de tranzitie

February 1, 2013

Babilonia

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:03 am

Povestea turnului Babel, daca v-o amintiti, este despre pedeapsa divina aplicata unui grup de oameni care traiau, in zorii istoriei, intr-un singur oras, vorbind o limba unica si prosperind impreuna. Curind prosperitatea lor atinge apogeul, drept pentru care ei se decid sa construiasca o cladire al carui turn sa atinga Raiul, dindu-i astfel si lui Dumnezeu un semn despre puterea si performanta lor. Constructia acestui turn al auto-idolatriei porneste cu repeziciune si pare ca realizatorii lui au sa reuseasca curind ceea ce si-au propus. Lucrul il determina pe Dumnezeu sa ia masuri. Nevrind sa faca insa victime, El decide sa instituie in mijlocul acestor oameni o bariera de comunicare, drept pentru care fiecare dintre ei incepe sa se exprime intr-o alta limba, mai exact intr-un sistem de sunete care nu mai e inteligibil pentru ceilalti. De prisos sa adaugam ca de constructie, intentii si prosperitate se alege praful; comunitatea dispare pentru ca ceea ce o lega inainte, buna intelegere si buna comunicare, n-o mai leaga.

Ma gindeam la aceasta legenda citind, zilele trecute, pretentiile lui John Dee (autor al alfabetului asa-zisei limbi enochiene) de a fi fost receptorul unei limbi angelice, care i s-ar fi revelat prin invocatie si potrivit capacitatii sale de medium. Aceasta limba a lui Enoch a fost luata drept un sistem de semne diabolic, si majoritatea celor care au studiat ocultismul au considerat-o (si, unii dintre ei, folosit-o) ca atare. Lucrul are legatura atit cu legenda turnului Babel, cit si cu alte repere biblice asupra limbajului. Se pare ca limba originara, cea vorbita de Dumnezeu cu Adam, a fost pierduta de umanitate prin repudierea primului om, care si-a construit o alta, bazata pe rememorarea citorva dintre semnele primeia. Aceasta limba secunda a fost functionala pina in momentul cind, odata cu razvratirea locuitorilor din Babel (denumire asociata de istorici cu numele orasului akkadian Babilon) a disparut si ea, fiind inlocuita de o multitudine de limbi. Pretentia lui Dee este de a fi recuperat aceasta limba adamica, disparuta odata cu caderea Babilonului in dizgratia divina.

Incercarile unor filosofi, lingvisti si istorici de a descifra, traduce ori interpreta mesajele scrise in limbile vechi au fost nenumarate; destule au fost insa si incercarile unor mistici, teologi ori specialisti in ocultism de a inventa noi limbaje. Se pare ca ultima incercare ii apartine unui functionar american, pe numele sau John Quijada si a avut loc acum citiva ani. Tipul a pus bazele unui sistem de semne care alcatuieste alfabetului limbii Ithkuil, sistem pe care afirma ca l-a pus la punct in circa treizeci de ani – adica atita i-a luat ca sa gindeasca ortografia, gramatica si fonetica limbii sale, precum si corespondentele ei in limba engleza. Paradoxul face ca actualmente sa nu existe nici o persoana susceptibila de a vorbi respectiva limba in mod fluent, nici macar autorul sau. Omul afirma ca odata puse bazele acestei limbi, ea a evoluat in mod natural, cu toate ca n-a avut parteneri pentru vorbirea in Ithkuil. Prin simplu fapt ca a folosit si repetat anumite forme, acestea au dat nastere, in timp, unor forme secundare, abrevieri ori expresii care au dus, la rindul lor, la regindirea semnelor aferente. Practic, arata autorul ei, cu toate ca limba Ithkuil are o origine artificiala si cu toate ca n-a avut mecanisme de propagare, ea a putut inregistra totusi o evolutie naturala, dovada ca o limba functioneaza conform unui principiu interior si nu datorita difuzarii si aplicarii ei in conversatie.

Specialistii care au evaluat aceasta limba, afirma ca daca intr-adevar ar fi posibila practica ei dialogala, rapiditatea de gindire a celui care o vorbeste ar creste de vreo sase ori in raport cu a unui vorbitor de limbi asa-zis naturale. Insusi autorul e siderat de o atare perspectiva si se declara sceptic; omul crede ca practica limbii sale ar putea creste, ce-i drept, capacitatea analitica a cuiva, insa rapiditatea de gindire e o pretentie prea avansata pentru intentiile sale. El n-a facut decit sa dezvolte un hobby si atit.

Hobby? Da, domnule, asta e rezultatul a patru mii de ani, cit au trecut de la fundarea Babilonului. In trecut, sfidarea incercata de oameni inaintea lui Dumnezeu le-a adus blestemul limbilor care e, s-o recunoastem, unul al permutarilor. Dintr-un sistem de semne cu raporturi fixe, s-a ajuns la unul cu raporturi mobile, si in cele din urma la “n” sisteme cu raporturi mobile. Si toate fost acceptate de o comunitate sau alta, si toate au capatat denumirea de limbi naturale. Ca atare omenirea s-a pliat pe noua realitate, ba chiar a depasit-o, ajungind sa creeze si limbi artificiale. Omul incearca, prin aceste demersuri, ca prin atitea altele, sa-si demonstreze unicitatea. E si asta o sfidare, cred eu, la adresa lui Dumnezeu, unicul autor de limbaj natural pe care-l stim, cu toate ca teza nu e demonstrabila. Ea ar putea fi demonstrabila doar atunci cind, ca urmare a sfidarii lor lingvistice, oamenii s-ar trezi cu o noua pedeapsa, si anume o limba comuna. Un Turn Babel cu virful in jos.

Recunosc ca nu-mi pot imaginea o planeta “inteligibila” de-a lungul si de-a latul. Voi puteti?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: