Blogul proletarului de tranzitie

January 18, 2013

Arta de a nu scrie un scenariu

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:57 am

Unul din cursurile la care m-am inscris in ultimele saptamini e de scenaristica. Nu de creat situatii imaginare si exagerate pornind de la viata reala, ci chiar de scris scenarii de film. Eu, care am o oarecare experienta in sensul asta, insa in limba romana, voiam neaparat sa ma pun in tema cu echivalentul american al acestei operatiuni si implicit – lucru de maxima importanta in ceea ce ma priveste! – sa-mi comunic ideile, sa discut citeva proiecte in clasa si sa fiu expus, astfel, acelui criticism constructiv care iti imbunatateste performanta initiala.

Din pacate primele experiente s-au dovedit a fi mai degraba esecuri. Procedeele expozitive si narative explicate pina acum nu-mi par prea indepartate de sistemul prin care mi se explica, in clasele de liceu, alcatuirea unei compozitii literare oarecare. In plus, aceasta parte teoretica destul de subtire, e solid insotita de vizionari sau discutii despre film in genere. Ori, in capul meu, un film nu e totuna cu scenariul lui. Ceea ce vezi pe ecran e o opera comuna, unde scenariul e numai un ingredient. Interesul meu esential e sa stapinesc respectivul ingredient, nu sa privesc cu ochi critic productii cinematografice finite. Chestia aia pot s-o fac si acasa cam cu tot atita profesionalism.

Una peste alta, s-ar putea spune ca ramine discutia constructiva in jurul proiectelor si scriptelor fiecaruia, ceea ce mi-ar permite, cit de cit, sa nu abandonez speranta de a-mi imbunatati engleza literara. Din pacate si aceasta ultima pista a randamentului pare sa se fi stins astazi, cind adunati in jurul unor mese am rasfoit studiile si ideile unora si altora. Trecind peste faptul ca nu vom reusi niciodata sa prezentam, raportat la numarul celor care participam, decit mostre scurtissime de naratiune scenografica, constat cu groaza ca marii majoritati ii lipsesc ideile. Un tip, destul de scolit altminteri, propune un scenariu in care protagonistul, un familist oarecare, e constrins sa devina un dur dupa ce o gasca de raufacatori ii ameninta familia. Un altul vrea sa scrie o poveste cu supereroi care lupta impotriva fortelor raului si constata ca acestea sint alimentate chiar din interior, de un grup de tradatori. Altul despre un personaj care fura o masina incarcata cu droguri, fara sa-si dea seama in ce se baga. O domnisoara isi imagineaza cum o eroina psiholog, urmarita de abandonul propriului copil in adolescenta, preia cazul disperat al unui tinar orfan cu probleme de comportament, pentru a constata ca respectivul e propriul fiu abandonat cindva. Solutia identificarii fiului abandonat e, totusi, una de ultima ora. Eroinei ii trece prin minte ideea de-a testa un fir de par al adolescentului in contrast cu propriul ADN. In fine, stereotipuri cu duiumul, chestii care chiar te pun in dilema, pentru ca nu stii exact daca oamenii astia sint din categoria alora care s-au uitat prea mult la Charles Bronson sau la X-Men sau sint din categoria alora care nu s-au uitat aproape deloc (moment in care iti vine-n minte ca initiativa profesoarei de-a proiecta, din cind in cind, cite-un film cunoscut, nu e chiar asa deplasata).

Imi dau seama ca intre acesti tineri cu care-mi impart timpul scolarizarii (perfectionare nu pot sa-i spun) si cei care au dat lovitura in Hollywood nu e decit o diferenta de pile, bani si referinte. Se exprima, in discurs si in scris, suficient de bine incit sa dea impresia unor oameni capabili de literatura, si sunt suficient de saraci spiritual incit sa scrie pentru audienta zilelor noastre. Celebritatea devine, in acest context, o problema de sansa, nimic mai mult.

Acuma, pe cind sa-mi inchei divagatiile tehnice, parca vad c-o sa ma intrebati: si tu ce idee ai avut, virtuosule? Cu ce-ai venit pe tapet, daca alorlalti le-ai tras deja perdaful imitatiei nereusite? Pai, in primul rind, va asigur ca n-a fost cu supereroi, cu justitiari si cu psihologi cu vicii profesionale. A fost cu… A fost cu.

E drept ca acum, daca ma gindesc mai bine…

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: