Blogul proletarului de tranzitie

January 11, 2013

Cursuri

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:35 am

M-am inscris, acum citeva saptamini, la un masterat in comunicare si scris in engleza. Evident, a vorbi limba si a scrie in ea e cu totul altceva. De la acest principiu trebuie sa porneasca orice individ care vrea sa devina lizibil si pentru alti cititori decit cei de aceeasi limba cu sine. Scrisul literar e strins legat nu atit de talent cit de limba originara. Trebuie sa o stapinesti cum se cuvine, sa-i manipulezi cuvintele, constructiile, exclamatiile si intrebarile. Abia dupa ce traversezi aceasta perioada, abia dupa ce ai “trait” in interiorul limbii poti sa incerci citeva experiente literare. Sa vezi ce iese.

Cu gindul asta m-am indreptat si eu catre cursurile de literatura “aplicata” ale americanilor; cum sa scrii beletristica, cum sa scrii non-fictiune, cum sa scrii scenariu de film. Vreau sa vad daca se poate, daca sint clasicizabil in limba asta, adica daca pot deveni recognoscibil. Citibil, citabil. Cineva sa citeze cutare bucata si altul sa zica: asta e din emigrantul ala suspect! Sau: e opera rusului aluia, cum il cheama? Si primul sa-l corecteze pe nepriceput: nu e rus, e roman! La care celalalt sa se rusineze de demascarea nestiintei sale, iar primul, din solidaritate etnica, sa conceada: lasa domnule, ca ce mi-e roman, ce mi-e rus. Tot un drac! Iar eu sa ramin in urma lor, clasic, accesibil, inteligibil.

Nu am, fireste, naivitatea de a crede ca aceste cursuri la care particip deja si unde deja ii agasez pe profesori, au sa-mi rezolve impasurile. Mai demult, copil fiind, credeam ca e suficient sa imprumuti formulele cuiva pentru a iti insusi stilul respectiv. Imi aduc aminte si acum cum imaginasem si scrisesem pagini intregi dintr-o piesa de teatru in versuri intr-o maniera care amintea de “Razvan si Vidra” a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, cum schitasem citeva intimplari hazlii cu replici parca rupte din Caragiale ori cum demarasem un roman in care personajul, Evgheni Dimitrovici Lepin, avea toate trasaturile unui erou cehovian (inca n-apucasem sa “degust” Dostoievski). Acum nu mai cred ca un imprumut ma poate salva stilistic. Dimpotriva, resping ideea de imprumut. Numai gindul ca un pasaj scris de mine ar putea duce cu gindul la cutare autor, ceea ce e, de altminteri, foarte posibil, imi creeaza repulsie fizica. Cindva m-ar fi incintat, dar pe vremea aceea nu aveam ceea ce se numeste orgoliu literar. Ciudat, in timp talentul, atita cit e, ti se taseaza, priceperea ti se duce de ripa, incepi sa te repeti, sa o festelesti. In schimb, orgoliul literar creste. Stai asa, sa-ti citesc ce-am produs eu. Stai sa-ti recit o bucata din mine. Ia asculta aici! Ia.

Daca, fireste, aceste cursuri au sa ma aduca ceva mai aproape de rezolvarea impasurilor de auto-dezvaluire literara intr-o limba fata de care, pina la urma, nu am cea mai vie stima, insa care e, fara doar si poate, de circulatie si impact, ma pot declara satisfacut. Chiar daca nu ma voi manifesta niciodata pe gustul celor de aici. Nu trebuie neaparat sa devin popular, nici macar frecventabil, nu trebuie sa-mi fac din text o casa deschisa. Oricum, potrivit prietenilor de aici, fiecare fixat intr-o conditie si viata potrivit conventiilor secolului in care ne aflam, abia acum infatisez “bune intentii” fata de mine insumi. Cu alte cuvinte abia acum fac ceva care are trimitere in planul valorilor traditionale, nu in registrul placerilor pe care mi le inventasem. Sarmane si minuscule placeri vinovate.

Evgheni Dimitrîci, Evgheni Dimitrîci… Ce toamna frumoasa si ce viata urita e afara, Evgheni Dimitrîci!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: