Blogul proletarului de tranzitie

December 16, 2012

O lume intreaga

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:27 am

America e inlacrimata si, fireste, are si de ce. Un dobitoc si-a luat arma acum doua dimineti si dupa ce si-a executat mama, a tras la intimplare intr-o scoala elementara, omorind pe cine s-a nimerit. Majoritatea copii. In mod normal, dupa un astfel de eveniment te-ai astepta la niste reactii de-a dreptul extreme atit ale guvernului cit si ale cetatenilor; cetatenii iesind in strada si protestind impotriva regimului prea liberal al armelor, si oamenii politici stind in sedinte, din zori si pina-n noapte, si modificind legile in vigoare, cautind sa impuna masuri cit mai drastice pentru prevenirea unor atari incidente. Lucrul cel mai firesc ar fi ca numai gindul – reactivat acum cu brutalitate – ca traim cu nonsalanta intr-o lume in care copiii nostri sint lipsiti de aparare impotriva oricarui idiot care are acces la armament, sa ne revolte si sa ne puna in priza neintirziat.

Sigur, toate cele de mai sus ar putea sa aiba loc intr-o tara normala, dar nu in Statele Unite. America este tara cea mai avansata economic care a vazut cele mai multe “mass-murders” dupa cel de-a doilea razboi mondial. Anual, in diverse orase, indivizi cu virste, pregatiri si preocupari diverse, iau arma si trag in tot ce misca. Cu toate astea, nimic nu s-a intimplat. In afara de televiziune, interviuri si funeralii pompoase, nimic. Poti in continuare sa-ti cumperi arme de oriunde, pe buletin si pe cerere scrisa, dupa cum le poti si purta asupra ta, in destule state, fara permis special. Tot ceea ce ti se cere e ca arma sa nu fie la vedere, ca si cind afisarea ei in public ar fi problema adevarata, nu faptul ca individul o cara dupa sine pe stadioane, prin autobuze, in scoli si in parcuri. E dreptul lui pentru ca, vezi dumneata, Franklin si alti titani ai curatirii Americii de indieni pentru asta au luptat.

Nimic nu se va intimpla nici de data asta; in afara spectacolului lacrimogen-penibil oferit de presedintele Statelor Unite intr-o cuvintare succinta si in afara durerii parintilor care si-au pierdut copiii, nimeni nu va avea nici o reactie. Purtatorul de cuvint al Casei Albe a si spus-o astazi: ziua discutiei despre regimul armelor inca n-a venit. Eu inteleg, din asta, ca nici unul dintre politicienii americani, nici chiar dintre cei democrati, nu e pregatit sa ceara restrictionarea dreptului de a purta arma pentru populatia civila. Ar fi o sinucidere politica, americanii n-ar accepta-o dupa o suta de ani de discursuri in care statul ti-a explicat ca obligatia ta e numai impozitul, in rest ai o mie de drepturi si libertati, culminind cu aia de a de a trage cu arma la discretie. Culmea libertatii americane e revolverul la purtator. Oamenii pot, astfel, intelege si accepta moartea a o suta, o mie, zece mii de copiii, dar nu vor intelege niciodata sa renunte la dreptul de-a purta arma. Chiar daca nu stiu sa traga cu ea, chiar daca nici nu au asa ceva. Atunci sa vedeti unirea dreptei cu stinga (unii vor pretinde ca arma e mecanismul sfint de aparare al americanului, ceilalti vor respinge interventia statului in problema unui drept traditional), atunci sa vedeti marsuri si proteste: etatism, dictatura, incalcarea libertatii individului, s.a.m.d. Legislatura Obama s-ar putea incheia inainte de-a produce, realmente, vreo lege.

Ar fi destule de spus. Ar mai fi de vorbit despre faptul ca America e guvernata de statistici (care arata ca, indiferent citi civili mor anual in masacre si asasinate, exista un procent zdrobitor al celor care traiesc si care au si o cota ridicata a traiului), ca aici nici o decizie politica nu se iara fara sa fie supusa intii verificarii corporatiilor care produc hrana, comunicatiile si armamentul, care vor estima mai intii costurile, pierderile si cistigurile, ca tot aici majoritatea faptelor reprobabile petrecute in societate sint permeate prin filtrul indiferentei populatiei pina a ajunge la o judecata mai inalta, si ca tot aici impresiile false inlocuiesc rationalitatea poate in mai multe cazuri decit in alte tari, pe alte continente. E cumplit ca americanul isi mai poate permite, azi, sa fie naiv.

La incheiere, cred ca cel mai bine ar fi sa nu uitam nici de fata cealalta – poate nu oculta, dar in orice caz interesanta – a lucrurilor. Cu 7 zile inainte de mult-anuntata apocalipsa, un tip oarecare isi ucide intii mama, dupa care asasineaza mai multi copii. Si nimeni nu-l poate opri, pentru ca nimeni nu e in tema cu ceea ce urmeaza sa se intimple. Pe tip il cheama Adam.

Intre omul inceputului si omul sfirsitului, o lume intreaga.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: