Blogul proletarului de tranzitie

November 23, 2012

Nu ma pricep la fotbal

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:03 am

Nu ma pricep la fotbal. L-am jucat, in copilarie, fara sa tinjesc dupa el, pentru ca pe masura ce cresteam sa-mi dau seama ca daca fotbalul venea in contrapartida cu o carte ori un film bun, ma puteam dispensa cu usurinta de perspectiva lui. Tot in copilarie cred ca am si urmarit cele mai multe meciuri de fotbal. Nu intelegeam – si nu inteleg nici azi prea bine – cum vine cu regula ofsaid-ului (sau offside, ma rog!). Adica, mai exact, inteleg alcatuirea ei structurala, dar nu si de ce trebuia inventata o conditie care sa rapeasca din posibilitatile si frumusetea jocului. E drept ca ofsaid-ul asta era sanctionat pe vremea copilariei mele mult mai mult decit e in ziua de azi, dar chiar si asa, mi se pare un element tehnic care strica arhitectura unui joc, altminteri frumos.

In adolescenta nu m-a mai interesat fotbalul deloc. Desi televiziunile romanesti se revigorasera si intrasera in rindul lumii, programind adesea repere din boom-ul fotbalistic mondial, preocuparile mele erau altele. Ma uitam la meciuri tot mai rar, si ma implicam sufleteste tot mai putin, chiar si atunci cind era vorba de jocurile echipei nationale. Emisiunile in care erau invitati fotbalisti, antrenori si finantatori erau deprimante. Pe masura ce performanta scadea, talk-show-urile se inmulteau. Crestea si numarul televiziunilor sportive. Incepuse mafia drepturilor pentru transmisiile in direct, mafia pariurilor si a “contractelor” cu arbitrii. Fotbalul, inainte o masina care producea profit in raport strict cu succesul, eliminase incet-incet necesitatea succesului din mecanismul de profit. Devenise un prototip pentru profitul pur, neconditionat.

Primele talk-show-uri sportive de proportii, adunind specialisti ai sportului, dar si personalitati publice, artisti si intelectuali, mi-au lasat un gust amar. Gravitau in jurul acelorasi probleme: lipsa fondurilor pentru echipe, lipsa terenurilor de calitate, lipsa unei galerii adecvate, lipsa unui jucator ca “x”, lipsa unui antrenor ca “y”, lipsa simpatiei arbitrilor. Toata lumea vedea destinul echipelor romanesti ca unul in care triumful, daca nu mai e posibil, nu mai e posibil din cauza tuturor acelor lipsuri; iar daca e posibil, e posibil in pofida respectivelor lipsuri. Insa absenta conditiilor de joc si a performantei deveneau leit-motivul fiecarei emisiuni. Superioritatea tehnica a adversarilor, chiar evidenta, era denaturata. Ea n-ar fi fost posibila daca ai nostri erau bine hraniti, bine imbracati, bine legati, instariti. Numai ca ei nostri, in principiu, n-aveau de nici unele.

Pe de alta parte, nici spectatorii avizi ai jocurilor de fotbal din Romania nu mi se pareau taman publicul ideal pentru echipe in suferinta. Mentalitatea ilustrata prin replici de genul: sa fi dat altfel, sa fi iesit pe dincolo, cutare nu vede ca are culoar liber, ah, cum a sutat nenorocitul! – intarind toate ideea ca autorii lor ar fi jucat mult mai tehnic decit favoritii – nu putea sa duca decit la frustrari care trebuiau sa degenereze, mai devreme sau mai tirziu, in violenta. Un fan suparat e cu atit mai amarit cu cit are convingerea ca lucrurile ar fi putut evolua diferit pe teren. Nu are imaginea corecta a randamentului echipei, nici nu poate estima ceea ce traieste un jucator in mijlocul terenului. Fanul stie un lucru: ca trebuie sa-si verse oful si sa ceara socoteala cuiva. Nu echipei, nu antrenorului; lor le mai da o sansa! Insa cu restul lumii are o problema.

Sub comunisti, fotbalul avea potentialul necesar pentru a fi mai mult decit distractie, insa n-a fost lasat sa iasa de sub spectrul “entertainment”-ului de weekend. Dincoace, in vremurile noastre, pasiunea pentru el s-a dezlantuit, insa din pacate obiectul ei e in descrestere. Capitalismul romanesc n-a prins bine fotbalului ca arta.

De aceea, nu va suparati pe mine daca n-am sa depling soarta Stelei, invinsa ieri pe teren propriu cu 5 la 1. Nu pot s-o apar, nu pot s-o depling. Nu ma intereseaza in asa masura. E o partida ca oricare alta, iar Steaua e o echipa mediocra, nici rea, nici buna, la fel ca toate acele echipe de pe cuprinsul globului care, in momentul asta, intimpina tristeti asemanatoare. Sigur, poate gresesc, dar ce stiu eu? Nu ma pricep la fotbal.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: