Blogul proletarului de tranzitie

November 20, 2012

Politica e deasupra

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:04 am

A fi politician e, pina la urma, un job ca toate celelalte. Te trezesti dimineata si mergi in parlament, la minister ori la cutare secretariat de stat unde urmeaza sa-ti petreci urmatoarele ceasuri, mai multe sau mai putine, in functie de cit timp iti ramine, ulterior, pentru afaceri, familie ori mersul pe la televiziuni. Cum e foarte probabil ca afacerile si televiziunea predomina pe esichierul intereselor oricarui politician care se respecta, cred ca e normal sa consideram ca politica e o chestie atotcuprinzatoare, o munca ce acapareaza si nu permite multe destinderi. Un chin, ce mai incolo-incoace.

Cu toata duritatea vietii de om politic, te uiti in jur si vezi limpede ca exista indivizi care ar merge si-n patru labe pentru continuarea functiei politice, pentru un nou mandat parlamentar, pentru un alt anotimp efemer petrecut la pupitrul de comanda al trebilor tarii. Cinicii n-au decit sa-si spuna: “vrea sa se imbogateasca!”, naivii n-au decit sa exclame: “vrea sa isi continue reforma!”, cei cu pretentii de obiectivitate n-au decit sa ridice din umeri: “isi incearca norocul!” N-au dreptate nici unii, nici altii. Politicianul agatat de functie nu face decit sa se lupte pentru supravietuire. Fara job-ul respectiv, n-ar mai avea nimic. Ar fi terminat, distrus. Un zero. Functia politica, fie ea de douazeci, de zece ori numai de patru ani, l-a nenorocit, l-a trecut de la o meserie anume la o meserie fara nume si fara rost, iar mai apoi l-a descalificat.

Sa vedeti cum vine treaba asta: politica n-are nimic specific. Ea se preteaza la orice sistem social si juridic, si poate fi facuta de oricine. Nu trebuie sa ai chemare, ca pentru matematica ori fizica, nu trebuie sa ai penel, ca pentru desen. Trebuie numai sa vrei sa devii om politic, iar in secunda urmatoare ai si devenit unul. Mai incolo, numai nivelul la care te invirti mai conteaza; constintele si aptitudinile sint vax. Ei, partea proasta n-ar fi aceea ca politica nu te invata sa faci nimic, ci aceea ca dupa ce termini cu ea nu mai poti redeveni cel dinainte. Vad, zilnic, la televizor avocati, parohi, profesori, ingineri ori marinari gata sa jure ca profesia la care au renuntat le dadea mai multe satisfactii si impliniri. Puteti sa spuneti ca m-am timpit, insa am tendinta sa-i cred. Evident ca oamenii s-au instalat intr-o demagogie reflexa si nu sint prea convinsi de ceea ce declara, dar cred, literalmente, ca subconstientul lor judeca corect lucrurile si ca le proiecteaza, in flash-uri, profesia dinainte ca pe un paradis pierdut.

Orice politician e un condamnat. In politica, te obisnuiesti foarte repede sa nu faci nimic. Inainte vreme, fie erai bun sau rau in meseria ta, aveai constiinta unei atributiuni exacte si a unui rost determinat. Politica te face insa stupid. Ii face stupizi pe cei care cred ca munca lor conteaza si ca vor face reforma, fiindca n-au sa faca nici unul. Ii face stupizi si pe ceilalti, pe cei care cred ca munca lor n-are decit o utilitate proprie, fiindca aceasta munca (ori deghizament) ii va atinge totusi, vrind-nevrind, si pe ceilalti. Aproape la unison, politicienii devin repede anosti si imbecili, incapabili sa vorbeasca in termenii dinainte, incapabili sa revina la bunul simt (cetatenesc!) dinainte. Veti gasi printre ei matematicieni care n-au sa poata explica o fractie, istorici care au sa amestece evenimentele, doctori incapabili sa dea un diagnostic cit de mic si arhitecti care nu ti-ar mai putea trasa nici macar planul unei cocioabe. Niste oameni marcati pe viata, care fie ramin politicieni, fie nu mai au nici o calitate si nu mai stapinesc nici o cunostinta.

E posibil sa-mi atrageti atentia ca au existat si politicieni care au fost buni profesionisti in viata cotidiana. Iorga, de pilda. E drept, insa in cazul lui politica era un accesoriu. Dupa “x” ore la universitate si “y” in biblioteca, omul pasea, furtiv, si intr-o sala de sedinte. Ori trasatura de baza a politicianului roman actual e la antipod, acesta preferind sa doarma sau sa navigheze pe Internet mai bine in Palatul Parlamentului decit acasa. E evident, ce mai incolo-ncoace, cariera de politician iti consuma tot timpul.

Mie, unul, mi-e clar! Din politica nu te poti retrage. Ii sustin, prin urmare, pe toti cei care se silesc din rasputeri sa acceada la un o noua functie publica ori la nou fotoliu de parlamentar. Pe toti, indiferent de partid si de culoare politica, indiferent de ce vor face sau nu vor face in viitor, indiferent de cit vor cistiga sau delapida. Si numai firea mea e de vina, nimic altceva! Sint un umanist, nu suport sa vad cum societatea lasa oamenii pe drumuri.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: