Blogul proletarului de tranzitie

November 13, 2012

Antiteze

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:14 am

Acum citeva zile m-am apucat sa-mi construiesc o colectie a filmelor lui Chuck Norris. Stiti voi ce inseamna filmele alea prafuite, cu dialoguri-cliseu, cu scene in slow-motion, cu lovitura finala care e intotdeauna aceeasi, cu piciorul la figura, din intoarcere? Nu sint convins ca stiti, dar ma bucur pentru cei care stiu. Mai inainte de asta i-am cerut mamei sa fabrice niste ciocolata de casa si am purces sa cumpar seminte de dovleac. Bomboane agricole, de! Nu am pretentia ca pot, cu citeva ingrediente de suprafata, recrea o scena a copilariei mele, dar citeva memorii tot pot sa rascolesc. Si e destul.

Se spune ca nevoia de a-si retrai copilaria apare la firile slabe, inclinate spre nevroza si depresie. O fi. Desi, pe de alta parte, cred ca daca eram realmente nevrotic si depresiv, m-as fi repatriat. Ori inca n-am facut-o; in schimb am tot intins coarda pe-aici, prin State, mi-am distribuit zilele, trairile si ideile cu calm, si nu m-am aprins, in conversatii, decit cel mult de zece-cincisprezece de ori in sapte ani de zile. Nu e putin lucru.

Cred ca nevoia de acces la copilarie apare mai degraba la firile responsabile. Atunci cind nu iti poti permite sa evadezi din responsabilitate (ai putea, dar cu ce costuri!), visezi sa te retragi in acel spatiu unde responsabilitatea e asumata cu mai multa convingere si unde ea nu e o dificultate. Responsabilitatea copilului e aceea a observatiei; el isi ia angajamentul de-a privi lumea din jur si de a-i inregistra miscarea cu mirare, tristete ori bucurie. E un angajament serios, nescris, neparafat, dar respectat cu sfintenie. Maturitatea, dimpotriva, se ineaca in obligatii vulgare si fara temei: contabilitate, strategii financiare, munca. Niste porcarii. Chiar si atunci cind zici ca te deconectezi, adult fiind, si o intinzi undeva in vacanta, esti prizonierul acelorasi obiceiuri: chiar daca n-ai neaparat cuvintul hotaritor, stabilesti ce e voie, ce nu e voie, cit si unde trebuie cheltuit, ce se citeste, ce se discuta. Fie esti ascultat, fie nu, ai constiinta raspunderilor tale, nu ti-o mai ia nimeni. Esti asemenea unui magar abulic ce cara in spate un mort.

E gresit sa credem ca maturitatea impiedica accesul la copilarie. Nu impiedica accesul, ci raminerea. Revizitarea copilariei e un efect de citeva secunde, fulgurant, halucinant. Dupa aia, ai facut saltul inapoi. Nu ai cum ramine acolo unde viata poate fi traita ca un spectacol fecund si feeric. Lucrul e cu neputinta, probabil si pentru ca, copil fiind, iti pasa de cele vazute, de lucruri si de oameni. La maturitate nu-ti pasa decit de tine. Fiecare gind indreptat catre ceilalti e resimtit ca un sacrificiu. Ergo, leit-motivul raspunderii ca povara…

Va intrebati cit de mult au sa m-ajute filmele lui Norris in toata povestea asta? Poate pare o incercare cu bataie lunga, insa, domnule, tot ce trebuie sa faci e sa stingi luminile, sa-ti pui castile pe urechi si sa te apleci cu luare-aminte catre ecranul televizorului atunci cind stii ca vine lovitura aia din intoarcere. Face minuni, garantat!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: