Blogul proletarului de tranzitie

November 6, 2012

Epopeea fostului anonim

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:36 am

Cine a avut curiozitatea sa cerceteze ceva mai amanuntit Internet-ul in ultima vreme, a putut sa constate ca tendinta de inceput a utilizatorilor acestei gigantice retele de comunicare, si anume anonimitatea, secretizarea identitatii, protectia datelor personale a facut, incet incet, loc reversului sau. As spune ca astazi cel putin doua treimi din utilizatorii Internet-ului tin sa-si faca publica identitatea, sa se “dezvaluie” aproape cu totul inaintea oricui o avea chef sa le studieze existenta. Ceea ce a inceput timid, prin publicarea numelui sau a adresei de e-mail, continua astazi in forta, prin postarea unor date de contact mult mai amanuntite, prin afisarea a nenumarate fotografii personale, prin amplasarea CV-urilor proprii pe tot soiul de site-uri, prin crearea de pagini personale care contin aproape tot ceea ce vrei sa stii despre o persoana. Aflarea si studierea datelor cuiva e la indemina oricui are la dispozitie putin timp si rabdarea de a cerceta primele pagini de rezultate afisate de motorul de cautare. Uneori procedura nici nu cere rabdare, doar putina perspicacitate in introducerea in cimpul de cautare a datelor pe care le detii deja in legatura cu cineva. Restul e rutina.

Dincolo de episoadele amuzante nascute de tendinta de mai sus, episoade cu care mi-a fost dat sa ma confrunt in unele incursiuni pe web (am vazut, de pilda, indivizi care-si postasera pe Internet o stiva de informatii si fotografii personale, dar care se dadeau de ceasul mortii pe forum-uri de teama ca cineva le-ar fi aflat IP-ul, adica adresa fizica a calculatorului conectat la Internet; de asemenea am vazut, tot pe forum-uri, indivizi care incercau sa-si fabrice o noua identitate, dar uitau sa-si modifice fie semnatura din pagina, fie tipicul exprimarii) – se naste, totusi, o intrebare: ce anume ii face pe oameni sa se comporte astfel? Ce ii face sa “dea totul afara”, sa-si posteze pe Internet informatii si fotografii personale, sa trimita in stinga si-n dreapta repere despre identitatea lor? Ce s-a intimplat cu formula veche, in care interfata electronica era folosita ca o pavaza impotriva intruziunilor din afara si ca o metoda de a comunica in profunda anonimitate? Unde s-a petrecut schimbarea?

Ipoteza mea e ca anonimitatea primei etape a Internet-ului n-a fost decit o faza de tatonare a mediului. In realitate marea noastra majoritate dorim, totusi, sa ne expunem. Sa ne facem publice fie identitatea, fie semi-identitatea, la un loc cu ideile, creatiile si preferintele noastre. Dorinta nu e atit de celebritate, cit de popularitate. Vrem sa ajungem in locuri in care ne cunoaste lumea, in care ne “producem” si lasam o amprenta proprie. Fiecare crede, in sinea sa, ca amprenta respectiva e de anvergura, ca in acea comunitate a web-ului pe care o frecventeaza toata lumea il iubeste si-i simte lipsa. Un “salut” devine un semn de pretuire; un “ce mai faci” semn de interes; intrebarile care abunda de prescurtari specifice (“k” in loc de “ca” dar si in loc de “O.K”, “u” in loc de “tu”, “ms” in loc de “multumesc”, “bn” in loc de “bine”, “wtf” in loc de o nedumerire peiorativa, s.a.m.d) devin adevarate demonstratii de apreciere. Omul nu s-ar indrepta cu atita entuziasm catre mediul web daca n-ar crede ca acolo exista o alternativa a vietii sale reale in care popularitatea sa e in crestere, ratingul sau e mai bun. Web-ul reprezinta, astfel, ridicarea la o cota superioara a componentei sociale a individului. E Aristotel la patrat.

Singura problema pe care Internet-ul o are, in pofida ultra-popularii sale, e faptul ca nici el, ca nimic altceva in lume, nu va reusi sa schimbe oamenii. Sigur, te afisezi tu acolo jovial, simpatic, hazliu, iti prezinti masina, casa, ciinele si te bati pe burta, virtual, cu toti. Dar cine ii opreste pe ceilalti sa gindeasca rau despre tine? Cine ii opreste pe comunitarii web-ului sa te birfeasca, cine le spune sa vada in tendinta ta un salut care isi cauta ecoul? Cine le spune ca si ei sint asemenea tie, ca e ilogic sa mai faci diferente intr-o asemenea societate? Tot in git ii vei sta cuiva, citorva, multora. Cineva tot te va injura pestrit, cineva tot te va spurca cum ii vine la tastatura numai pentru ca ai avut o opinie contrara sau numai pentru ca ti-ai dat cu parerea intr-o chestiune in care el (si, uneori, ea) e specialist. Cineva tot o sa-ti faca sa doresti sa o dai dracului de integrare virtuala si sa revii in lumea reala, unde esti mai putin popular dar, paradoxal, putin mai ferit de jigniri.

Pina la urma, doctrinarii extremei aveau dreptate: fara schimbarea omului, nu exista progres. Dar schimbarea omului e utopica. Asta in cazul in care ea nu survine, totusi, anul asta pe 21 Decembrie.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: