Blogul proletarului de tranzitie

October 30, 2012

Emmanuelle

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:34 am

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

N-am auzit decit acum citeva zile despre moartea actritei Sylvia Kristel, eveniment survenit acum aproape doua saptamini, pe 17 octombrie. Insa trebuie sa va spun ca la citirea informatiei m-a cuprins un fel de spleen. Nu tristete in adevaratul sens al cuvintului, doar un soi de amorteala a reflexivitatii care s-a pliat instantaneu pe imaginea ultimelor zile ale copilariei mele si a vacantelor de vara cind in vecini se faceau “vizionari” in lant ale unor filme care apareau pe casete video iar noua, copiilor, ni se cerea sa iesim afara daca venea momentul proiectarii cite unui film “fara perdea”. Regim care a durat o vreme, pina cind vecinul care detinea videocasetofonul a considerat ca pubertatea isi cerea drepturile, si ne-a ingaduit sa urmarim in intregime cele doua parti ale filmului “Emmanuelle” care o aveau protagonista pe Sylvia. De atunci incolo viata mea s-a schimbat putin; prin forta imprejurarilor, Emmanuelle a fost cea care a contribuit la acest proces. E firesc, prin urmare, ca acum, la moartea ei, sa resimt un al nu-stiu-citelea gol al trecutului propriu. Fiindca trecutul are intotdeauna substanta, iar viitorul e mereu inconsistent.

Sigur ca nu sint doar eu in imprejurarea asta; Emmanuelle le-a marcat pubertatea multora dintre cei din generatia mea si de virsta apropiata mie. E drept ca multi vor incerca sa ascunda faptul ca i-a marcat filmul in sine, dupa cum vor incerca sa ascunda ca multa vreme au identificat-o si ei, ca si mine, pe Sylvia Kristel cu Emmanuelle. Nici nu era greu sa cazi in pacatul acestei asocieri, caci nici atunci si nici mult mai tirziu, n-aveam sa ne imaginam ca ar fi putut exista scene de sex simulate, ori cadre senzuale trase de zeci de ori pina la gasirea dublei perfecte, pina isi vor fi pierdut toata senzualitatea pe care noi o descopeream, cu ochii uimiti, pe ecran si care parea sa fie in intregime acolo. Multi vor spune ca filmul nu a insemnat mare lucru, ca nu era in nici un caz un film bun, ca scenele sexuale nu erau cine stie ce, ca prea multe din situatiile descrise erau cu neputinta sa se intimple in viata reala ori ca Sylvia n-avea sini. Sigur ca azi, dupa ce ai parcurs toate felurile posibile de pornografie cu ochii adultului suprasaturat, dupa ce o relatie fizica nu mai prezinta nici un fel de mister pentru tine, dupa ce Hollywood-ul ti-a servit citeva blockbustere in functie de care te-a facut sa gindesti tot restul peliculelor dintr-o viata de om, poti spune chestiile astea si, in fond, orice. Numai ca nici gindirea asta nu e chiar a ta, e numai o judecata care s-a artificializat pe parcurs, s-a umplut de clisee si de platitudini care au venit la pachet cu ritmul actual al societatii.

Poti, asadar, sa spui orice vrei, dar n-ai dreptate! “Emmanuelle” e un film care a avut de spus mult mai mult decit alte filme asemenea, mai celebre ori mai bine cotate. La fel, Sylvia a avut tot ce i-a trebuit unei actrite mari ca sa-i spuna sau sa-i semnifice unei generatii intregi ca s-a terminat cu copilaria si ca viata, oricita o fi inainte, e absurda si complicata. Si tocmai pentru ca a spus-o frumos, am imbratisat cu totii cu incintare riscurile vietii de dupa.

Adio, Emmanuelle!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: