Blogul proletarului de tranzitie

October 22, 2012

C.K

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:38 am

Pe vremea junetii mele clujene, Universitatea Babes-Bolyai se lupta din rasputeri sa-si ridice cota reputatiei prin invitarea unor profesori de prestigiu din alte tari sa sustina cursuri ori sesiuni de comunicari in Cluj. Tinta era, fireste, includerea UBB in circuitul universitatilor europene de anvergura, care fac regulat schimb de idei si de maestri spirituali susceptibili sa aduca, prin prezenta si discursul lor, farmecul sprintar al alteritatii. Dupa ’90 Clujul ii va fi regasit, astfel, in scurte sesiuni, pe oameni ca Andre Scrima, Jean Luc Nancy ori Vajda Mihaly, si va fi inteles prin ei ce inseamna autoritatea occidentala a reflexiei.

Sigur ca pe linga marii teoreticieni s-au mai strecurat in rastimpuri si personaje pitoresti care aveau mai putine in comun cu vreo tema grandioasa a gindirii si mai multe cu fenomenul de casa si masa pe spezele Universitatii. Cel mai celebru caz a fost al profesorului francez Claude Karnoouh, care a functionat in calitate de “profesor invitat” mai bine de zece ani in Universitatea Babes Bolyai si, dupa anul 2002, cind acest statut a fost cu neputinta de prelungit, s-a mutat mai spre vest, lipindu-se de statele de plata ale unei universitati maghiare. Formula e bine aleasa; cum altfel s-ar mai putea bucura Balcanii inca niste ani de duhul metafizic al acestui controversat francez-evreu si neomarxist-simpatizant al dreptei care, daca e sa ne luam dupa scrierile lui, e Karnoouh?

Avind onoarea sa particip, pe la sfirsitul anilor ’90, vreme de un an de zile, la un curs de politica est-europeana al numitului “profesor invitat”, m-am simtit la definitivarea cursului respectiv putin insultat. De impostura. In afara unei insiruiri de fraze adesea contradictorii si de butade la limita convivialitatii, cursul respectiv nu spunea nimic. Nu spunea nimic, pentru ca omul nu avea nimic de spus. C.K era pe atunci, asa cum e si acum, un tip inteligent dar lipsit de resursele intelectuale ale unei analize de adincime, absolut necesara atunci cind iti asumi ca obiectiv o teorie ampla, cu ramificatii social-politice, dupa cum lipsit era si de rabdarea de a face pur si simplu istoria comunismului. Aceasta nu era, fireste, suficient de “exotica” pentru pretentiile sale. Asa se face ca, la sfirsitul cursului, am avut certitudinea ca ma aflam inaintea unui bogat material aforistic constrins, printr-un interesant mecanism, la o compilare structurala. Acelasi sentiment il va avea si cititorul cartilor politice ale lui Claude Karnoouh. Eu am avut si disponibilitatea de a parcurge una dintre ele, fara sa-mi pot schimba citusi de putin opinia. In legatura cu cartile sale de etnografie, insa, nu ma voi pronunta, caci nu cunosc materialul.

Imi aduc, iata, aminte de o intimplare care-l are ca protagonist pe C.K si pe mine. Prin ’97 ne gaseam destul de prieteni, adica angajasem citeva conversatii pe coridoarele facultatii si deschisesem si citeva “paranteze” in cadrul cursului de filosofie politica pe care Claude Karnoouh il sustinea. Derapajele politice ale ultimului secol sint fie accidente, fie deviatii de la doctrina, spunea profesorul francez. Cel mai bun antidot pentru greselile politice din Europa postbelica e sa le dai uitarii sau sa le privesti cu toleranta. Sa le dai uitarii ca sa nu te macine, si sa le privesti tolerant ca sa nu devii resentimentar in chip inutil, caci trecutul e imposibil de schimbat. Curind dupa aceea am scris un text intr-o editie a Tribunei clujene in care ii serveam, ca o gluma amicala, sugestia ca tot un accident al politicii europene face posibila si prezenta constanta a lui C.K in Universitate; fara evenimentul din ’89 n-ar fi putut exista nici neomarxism “privat”, nici statut de invitat universitar. E firesc sa te resemnezi in raport cu un astfel de accident fara consecinte prea grave; dar cum te resemnezi cu privire la cele care antreneaza toate relele?

De atunci nu mi-a mai vorbit. Am, ca atare, sentimentul ca Claude Karnoouh nu crede cu adevarat in teoria tolerantei fata de accidentul istoric. S-ar putea, de asemenea, ca dupa aparitia revistei respective sa-si fi schimbat teoria.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: