Blogul proletarului de tranzitie

October 15, 2012

Reflexii de sfirsit de lume

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:32 am

Citesc ziarele pe fugite. Un tip fuge cu banii unor afaceristi, premierul declara ca nu sint bani pentru finalul de an, s-a cistigat marele premiu la loto, un inalt functionar neamt cere oprirea extinderii UE, un tip a reusit sa faca un picaj record de 36 km iar Premiul Nobel e in plina festivitate de decernare. Astea sa fie stirile sfirsitului de lume? Mai sint doua luni si ceva pina in 21 decembrie 2012.

Si daca vine sfirsitul? Daca se pune capat acestui morman de sapte miliarde vieti de pe glob? E vreo mare problema? Procesul mortii generale intr-un seism atotcuprinzator n-ar trebui sa dureze mai mult de un minut, cel mult doua. Sint oameni care chiar in momentul asta sufera de zile si de luni intregi din diverse pricini. Cataclismul le-ar rezolva si lor problema, si noua.

Dar stai, si noi, astialalti, avem o problema? Daca nu suferim, mai e corect sa afirmam ca avem o problema? In aparenta avem; e absurd sa pretindem ca ziua de miine are cum sa ne treaca fara griji, ca nu trebuie sa ne ducem copiii la scoala, ca nu trebuie sa ne oprim in drum spre serviciu sa cumparam ceva de mincare, ca nu trebuie sa facem plinul, sa umplem plasele cu maruntisuri arhinecesare, sa fugim dintr-un loc in altul pentru tranzactii, combinatii, ghesefturi. Si suferinta e o problema, dar nici traiul cotidian nu e simplu. Pina si daca n-ai avea nimic de cumparat, nimic de tranzactionat, nici motive sa iesi din casa, si tot ar trebui sa-ti petreci timpul gindind, judecind diverse situatii, cazind adesea prada constiintei, intrebindu-te daca ai facut cindva rau sau bine, daca n-ar fi fost mai bine sa fi procedat altfel, daca duci o viata satisfacatoare, daca te-ai ratat, daca esti iubit. Avem, fara doar si poate, un torent de probleme. Cu totii.

S-ar spune, asadar, ca pe 21 decembrie se poate termina cu toate astea. Ca se poate trage linie. Ultima linie. Chiar si asa, putini oameni de rind, asemenea mie si dumneavoastra, se gindesc la acest termen fara o stringere de inima. Ar mai fi, totusi, atitea de facut…

Ar fi? N-ar fi. Nu ne agatam de viata stiuta, ci de viata posibila. Totul e un produs al imaginatiei. Daca am avea memorie si bun-simt, nu ne-am agata deloc. Numai ca omul e un animal obtuz, uitator si cu o multime de vise in raniţă.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: