Blogul proletarului de tranzitie

October 9, 2012

Carti care te timpesc

Filed under: Idei personale — proletaru @ 11:39 am

Prin anii ’30, L. Ron Hubbard, fondatorul cultului scientologic, scrisese o carte a carei masurata ambitie era sa concentreze in ea viziunea autorului asupra lumii. Se intitula “Excalibur”. Viziunea respectiva, dobindita in urma unei morti clinice, avea in sine ceva halucinant si autorului i-au trebuit mai multe saptamini s-o concentreze intr-un text. Cartea a ramas insa nepublicata, intrucit se pare ca primii cititori (prieteni ai autorului ori lectori de editura) au innebunit citind-o. Unii s-au sinucis, altii au ajuns direct la balamuc, ceea ce l-a dus pe autor la depresii extreme si au trimis cartea in fundul sertarului pentru eternitate. Probabil depresia respectiva va fi fost si motivul pentru care urmatoarele carti ale lui Hubbard n-au mai reprezentat decit un soi de glose psihanalitice fara valoare (in afara de o valoare inchipuita si trimbitata de urmasii scientologi).

Ma gindeam zilele trecute la forta unui mit, fie el si urban. Jacques Bergier, specialist in criptografie si in texte oculte, un om care a demontat in mai multe rinduri mediocritatea pretentiilor dialectice ale lui Hubbard, preciza ca desi se indoieste de forta nociva a textului din “Excalibur”, are totusi o rezerva asupra acestuia. Daca respectivul text ar exista si ar fi susceptibil sa fie citit, l-ar parcurge cu evidenta curiozitate, insa si cu sentimentul ca-si asuma un risc. Mi se pare o declaratie fundamentala, cu atit mai mult cu cit ea vine de la un profesionist. Cu alte cuvinte, oricit de temerar ai fi, atunci cind te confrunti cu un lucru despre care stii din auzite ca e nociv pentru spirit ori pentru trup, ai o rezerva. Imi imaginez ca toti avem aceleasi senzatii, ca exista, cu alte cuvinte, o latura a constiintei noastre care e inclinata spre superstitie. Indiferent cit de stapin pe tine te afli si cit de avizat esti in legatura cu un lucru, ai o indoiala. Indoiala e, dupa Descartes, cheia cunoasterii, insa cred ca cel mai bine e certificarea umanitatii noastre. Sintem, daca nu superstitiosi, superstitiabili.

Personal, n-am auzit inca de vreo carte din lumea contemporana care sa-si puna in asemenea masura amprenta asupra psihicului cuiva incit respectivului sa-i vina sa-si ia cimpii. Am intilnit carti care te fac sa vrei sa-l iei la bataie pe autor, dupa cum am intilnit carti care te fac sa vrei sa-i multumesti autorului. Am citit volume care mi-au gidilat cit se poate de placut imaginatia, dupa cum am citit carti care m-au adormit. Insa carti care sa ma revolutioneze psihic n-am intilnit. Ori sint eu mai putin impresionabil, ori n-am dat inca peste cartea care sa ma scoata din autonomia emotionala in care traiesc. Ceva o fi.

Ma intreb, insa, ce-as face daca mi s-ar da ocazia sa parcurg produsul legendelor urbane care e “Excalibur”. Chiar luind in calcul ca primii cititori ai cartii se poate sa fi fost deja nebuni ori suicidali, si chiar luind in calcul ca e posibil ca totul sa nu fie decit o escrocherie, asa cum curentul scientologic a cam demonstrat-o in ultimele decenii, rezerva exista. Acel procentaj infim de indoiala inca e capabil sa dicteze unei intregi constiinte. Nu e interesant ca, dupa milenii de rationalism si eruditie, raminem totusi aproape in intregime la dispozitia afectelor?

Cu voi cum ramine? Ati lectura cartea blestemata ori ba?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: