Blogul proletarului de tranzitie

September 28, 2012

Viata de camin

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:57 am

Privesc catre aglomeratia acestor zile inaintea caminelor studentesti, caci a venit vremea ca putinele locuri disponibile sa fie luate cu asalt, si imi aduc aminte de propriile experiente legate de cazare in anii mei universitari. In primul an, surescitarea si groaza de tot ceea ce ma inconjura. Agitatia, asteptarea in fata caminului cu noaptea in cap, traficul de locuri, povestile despre spaga impresionanta care se cerea data in anumite cazuri (mai exact pentru “suplimentarea” locurilor, caci in mod normal trebuia sa incepi cibucareala chiar de la distributia saltelelor, cearceafurilor si păturilor). In al doilea an apaream ceva mai relaxat, pentru ca pe sfirsitul perioadei universitare sa ma duc lipsit de griji si de echipament, sa ma strecor printre lume si sa reusesc sa obtin, miraculos, locul dorit. Asta fara spaga mai mare decit un cartus de tigari, un pachet de cafea si o ciocolata, mergind toate catre zeii caminului: administrator, magazioner, portar si femeia de serviciu.

Curatenie, in majoritatea camerelor in care am stat, se facea cam odata: la mutarea inauntru, cind femeia de serviciu, ademenita de perspectiva cadourilor multiplicate, isi facea datoria cu sirguinta. Dupa aceea nimeni nu mai deretica, totul cadea in voia sortii. Daca intre cei patru colegi cu care imparteai camera predominau spiritele salubre, nu te puteai lasa mai prejos, iar curatenia se facea fie cu rindul, fie cu participarea generala. Daca, dimpotriva, predominau neglijentii, nu-ti raminea decit sa deretici de unul singur ori sa lasi lucrurile la voia intimplarii. Am fost, pe rind, in ambele situatii, cu exceptia faptului ca din cinci ani de zile petrecuti in universitate (si, implicit, in camine studentesti), doar intr-un singur an am urmat un program de curatenie riguros; in restul anilor, igiena camerei devenise o valoare pur contingenta, un soi de proces incontrolabil. Mereu venea cineva in vizita, mereu unul sau doi oameni ramineau peste noapte, mereu se dormea pe jos, pe masa ori in “pereche” cu cineva mai subtirel care accepta sa imparta patul cu vreun nou-venit. Se dormea putin si se dormea pe apucate, cursurile se evitau pe cit se putea si chefurile mergeau struna (in sensul in care o vizita ori un pachet primit de acasa deveneau prilej de “chef”, adica bere, fum gros de tigara si muzica la volum ridicat).

Am vazut astazi, la televizor, citeva camere de camin filmate in interior si am constatat ca situatia s-a mai schimbat oarecum. Caminele dotate cu cinci locuri intr-o camera s-au imputinat, iar atmosfera dinauntru pare alta. Exista mobilier, noptiere, etajere, in unele cazuri chiar un mic colt unde administratia a fixat un televizor ori un frigider. Mobilierul, pe vremea mea, era inexistent, in afara unor dulapuri subtiri, de vestiar, a unei mese cu picioare ruginite si al unor bucati de placaj fixate intre paturi. In unele locuri aveam chiuveta in camera, in altele nu. De frigider nici nu putea fi vorba. Imi amintesc cum, la cazarea intr-una din camerele celebrului camin 16 din complexul “Hasdeu”, gasisem atirnind in afara geamului o lada de fier, conceputa special pentru a tine locul frigiderului. Curind, posesorul s-a aratat incercind sa si-o revendice, moment in care l-am trimis cu totii la plimbare. N-am cedat nici inaintea amenintarii ca vom fi rupti in bataie de gasca pe care respectivul urma s-o adune ca sa ne ia cu asalt. Imi dau seama acum, la cincisprezece ani distanta, ca si pe vremea aceea luptam pentru confortul propriu. Pentru un privilegiu mic, dar care sa ne apartina. Luptam asa cum luptam acum, cu diferenta ca pe atunci eram mult mai putin inversunati. Si de ce sa fim inversunati, cind aveam intreaga viata la dispozitie; eram in stare sa renuntam la destule pentru acel orizont necunoscut in care totul putea fi aventura.

Pe masura ce viata scade in noi, lupta pentru privilegii devine tot mai inversunata. Ne imaginam ca ele pot recupera ceea ce am pierdut. E fals. Confortul nu face decit sa otraveasca viata ramasa. Cum sa poti trai intr-un viitor fara dileme?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: