Blogul proletarului de tranzitie

September 21, 2012

Alt film romanesc bun

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:31 am

Sint numarabile pe degete. Asa incit poti spune linistit ca exista, la un moment dat, unul sau doua filme romanesti care sint bune, dupa care e posibil sa treaca ani de zile in care, dupa esecuri repetate, sa-ti treaca cheful de-a incerca sa intocmesti un clasament. Si dupa ce vei ajunge sa-ti ineci amarul flop-urilor cinematografice romanesti in vizionarea reprezentatiilor hollywoodiene de duzina, care seamana toate una cu alta, poti sa ai la un moment dat o revelatie. Si atunci exclami: uite, domnule, ca se poate!, constatind ca s-a mai facut un film bun romanesc. Altul.

“Toata lumea din familia noastra” e un film despre alienarea individului. Desi nu e redactat in termenii lui “Opt si jumatate” al lui Fellini, nici ai “Procesului” lui Welles, are ca si tema comuna cu acestea lupta omului cu absurdul societatii. Fara sa se fi inspirat din neorealism, din cine-verite, din new wave sau din cine stie ce alt concept postmodern (sau poate cu inspiratia lor, dar fara utilizarea artificiilor aferente), regizorul si scenaristul Radu Jude m-a facut, pret de mai bine de jumatate de ora, cam cit dureaza partea “inflamanta”, ostentativa a intrigii, sa ma intreb cum e posibil. Nu cum e posibil sa se intimple actiunea derulata pe ecran, ci cum e posibil ca ea sa se desfasoare cu atita naturalete, ca si cind lucrurile ar fi fost cit se poate de firesti. Sa fie actorii peste masura de buni? Sa fie scenariul atit de remarcabil construit? Dupa ce-am examinat secventele in detaliu, cred c-am gasit raspunsul: desi actorii sint extraordinari si desi scenariul e bun de tot, ceea ce incheaga filmul nu e nici una, nici alta, ci felul in care povestea reflecta necesitatile sufletesti ale fiecarui om care s-a confruntat cel putin odata cu absurditatea si stupiditatea vietii. E un film despre viata, despre ceea ce iubesti si ceea ce te enerveaza la ea. Si cu cit iubesti mai mult partile care trebuiesc iubite, cu atit te revolti mai mult impotriva partilor enervante.

Cel care-a trecut, cindva, printr-un episod de iad desfasurat inaintea sa de realitatea cotidiana, intelege perfect constructia acestei pelicule. Intelege si dezlantuirea omului, si pendularea lui intre normalitate si aberatie. Pendulare care pare hazlie, dar pare astfel numai privita din afara. Privita din unghiul celui lovit de absurdul societatii imediate, pendularea respectiva e o dilema dureroasa. Nu mai stii ce sa faci, nu mai ai habar cum s-o scoti la capat pastrindu-ti demnitatea si logica. Si la un moment dat le dai dracului si iti dai drumul in prapastie, nu fara sa ai, la rastimpuri, reflexul de-a te agata de vreo radacina, imaginindu-ti ca totusi raul mai poate fi reparat. Iar filmul exprima starea asta atit de bine, incit sint surprins ca la toate acele festivaluri pe la care va fi razbit nu i-a facut pe critici sa-l declare uluitor. Pentru ca felul in care prezinta el ingenuncherea si instrainarea omului de societate bate pe departe toate fictiunile placute ori neplacute, oscarizate sau nu. Le bate nu pentru ca alea n-ar avea anvergura, ci pentru ca celor mai multe le lipseste suflarea.

“Toata lumea din familia noastra” e un film care s-a trait, se traieste si se va mai trai. Poate la nu la proportiile gesturilor de acolo, insa cu siguranta la intensitatea lor.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: