Blogul proletarului de tranzitie

September 18, 2012

Noaptea reformei

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:59 am

Problema bacalaureatului care se pune din ce in ce mai acut in ultimii ani, de cind promovabilitatea e dezastruoasa, a reusit sa dea nastere la tot soiul de gogorite si monstruozitati izvorite din gindirea liderilor politici. Bacalaureatul esuat la scara mare a dus, astfel, numai in ultimii zece ani, la schimbarea sistemului de examinare, la schimbarea sistemului de notare, la supravegherea video precum si, indirect, la crearea celebrei clase pregatitoare despre care nu se stie deocamdata daca trebuie sa apartina scolii sau gradinitei. Un belsug de comprese pentru o frunte de lemn.

Scoala romaneasca e, sub aceste aspecte, cu totul extravaganta. Programa de invatamint e incarcata, cel putin in mod formal. Discipline, cu alte cuvinte, exista. Insa, de facto, programa e subtiata, caci o seama de discipline sint optionale, iar altele sint de ordin secundar profilului ales de o scoala sau alta. Pe linga paradoxul orelor, mai ai si paradoxul manualelor. Ele sint destule, dar nu mai contin cine stie ce informatie. Altfel spus, ai de unde alege, dar n-ai ce. Iar in cele din urma, daca ajungi sa examinezi si materialul uman, constati ca pregatirea profesorilor e slaba iar a elevilor e inexistenta. Dupa asta tot ce mai urmeaza, in stil romanesc, e cautarea vinovatului, care tocmai pentru ca nu se vede, poate fi oricine. Ca atare toata lumea il descrie dupa chipul si asemanarea tagmei care o deranjeaza: putere, opozitie, ministri, parinti, corp profesoral, elevi.

Ceea ce mi se pare mai tragic in toata situatia asta e felul in care cei responsabili de invatamint incearca sa rezolve problema prin ajustarea birocratica a sistemului. Sa mai facem un an de scoala in plus; sa mai scoatem o materie din grila; sa facem un bacalaureat mai simplu; sa mai dam posibilitatea celor care si-au cazut examenul sa-l ia si peste un an, si peste doi, si peste zece; eventual sa mai delegam niste corespondenti teritoriali care sa ne informeze mai des despre cum stau lucrurile! Sint exact masurile care il gasesc pe copil incult, pe profesor incompetent, pe parinte iresponsabil, pe autor de manual stupid si pe ministru depasit de situatie, si ii lasa tot asa. Nimanui nu i se intimpla nimic, nimeni nu e palmuit pentru ca dupa ani intregi de gimnaziu si de liceu nu e recunoscut Eminescu, nu e cunoscuta adunarea ori scaderea, nu se poate identifica pe harta capitala statului iar circuitul apei in natura e imposibil de descris, fie si prin recursul la intuitie. Cunoasterea, primul scop al scolii, e desfiintata cu totul, iar solutiile propuse de specialisti penduleaza intre cresterea cantitatii de hirtie manipulata in ministere si schimbarea tapetului de pe peretii claselor.

Desigur, ma astept ca lumea sa-mi atraga atentia: “domnule, dumneata vrei reforma si n-ai cu cine s-o faci!” Dar tocmai asta e, ca reforma nu poate depinde de instrument si de public. Daca ar fi asa, n-ar mai exista nici o reforma, nicaieri. In ceea ce ne priveste, o reforma nici nu e necesara. Cred ca mai necesara e o anti-reforma, o restauratie a premiselor de baza care au creat vechiul invatamint, unul caruia i-am fost supus eu insumi. Unul cam atavic, cam crispat, insa functiona, se misca, respira…

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: