Blogul proletarului de tranzitie

August 15, 2012

Absent pina in septembrie

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:32 pm

Dragi prieteni, voi absenta circa trei saptamini de pe blogul de proletar. Nu ca ar fi vreo mare paguba, dar voiam sa va anunt, sa nu credeti ca proletarul a cedat nervos. Nu inca, nu inca. Insa, vorba unui prieten din copilarie, “qui sait ce que l’avenir peut apporter” ?

Sa aveti un sfirsit de vara frumos! Doamne-ajuta!

Advertisements

August 13, 2012

Negustorie

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:40 am

Despre cneazul sirb Gheorghe Brancovici, cel care l-a tradat pe Iancu de Hunedoara in lupta impotriva turcilor de la Cimpia Mierlei (1389), se spune ca ar fi cumparat moastele apostolului Luca de la sultanul turc Murad II cu pretul de 30 de mii de monede de aur. Nu pentru a le darui vreunei biserici, ci pentru a le pastra in familie, ele revenindu-i ca zestre fiicei sale care, gasindu-se ulterior in impas financiar, le va fi revindut la rindul ei. Asa se face ca ramasitele pamintesti ale unuia dintre sfintii Antichitatii au ajuns la un moment dat, la fel cu oricare alta marfa, sa fie cumparate, vindute si revindute fara nici o rezerva.

Marturisesc, spre rusinea mea, ca nu pot intelege in ruptul capului criteriul potrivit caruia se poate fixa un pret pentru ramasite omenesti ori, la antipod, organe vii, un ficat, o splina sau un rinichi. Un bun de larg consum e un bun de larg consum; pretul i-l stabileste piata. Dar cum sa pretuiesti ceva ce nu e nici bun si nu e nici de larg consum? Pina la urma, celui care are nevoie de un organ vital ii poti cere oricit, nu? Credinciosului care ar da oricit pentru posesia unui os din trupul unui apostol i-ai putea cere pentru un asemenea obiect intreaga avere; daca averea e inexistenta ai putea, fireste, reduce pretul. Dar pina la cit e reductibil ceva care poate sa coste o suma enorma dupa cum poate, foarte bine, sa coste mult mai putin, in functie de interesul cuiva? Cum evaluezi organele unui om viu, cum le evaluezi pe cele ale unui mort?

Lumea, insa, nu are astfel de probleme. Daca umanitatea se pricepe la ceva, se pricepe de minune sa fixeze preturi, indiferent de scopul si utilitatea produsului. Cind vindem ceva, sintem la fel de hrapareti ca sultanul Murad, iar cind cumparam ceva ce ne dorim, la fel de docili in achitarea pretului ca despotul Brancovici. Sigur, poate ca mai negociem, poate ca mai incercam sa sublimam cheltuiala, insa in cele din urma achitam ceea ce ni se cere. Se pare ca centrul relatiilor noastre sociale ramine tranzactia, si ca in cursul schimburilor de bunuri care au loc se poate petrece orice, se poate cumpara si vinde orice, se pot fixa preturi pentru lucruri care nu intra, de obicei, in registrul compromisului ori al negustoriei. Totul devine posibil.

Cu toata experienta noastra de vinzatori si cumparatori insa, pot sustine categoric un singur lucru: nu ne cunoastem prioritatile. Habar n-avem sa ne stabilim valorile. Stiu asta pentru ca, indiferent de epoca, un apostol valoreaza mai mult mort decit viu, un organ vital valoreaza mai mult atunci cind e rupt de un corp decit atunci cind se afla in interiorul unuia, dupa cum un om pretuieste mai mult pictat decit in carne si oase. Ne pricepem la preturi, dar nu le punem pe ceea ce s-ar cuveni.

August 12, 2012

Date, cifre

Filed under: De la lume adunate — proletaru @ 6:00 am

Vorbesc de mai bine de un ceas la telefon cu un prieten si “facem politica”. E cu neputinta sa ne intelegem, are un discurs absolut inflexibil, recurent, circular. Nu admite idei din afara si se alimenteaza exclusiv cu absurdul celor dinauntru. Tocmai de aceea am renuntat sa mai trag concluzii “live”. Le astern aici, in scris.

– In alegerile din mai 1990, Ion Iliescu a fost ales cu 85 la suta din totalul voturilor exprimate. Prezenta la vot: 90 la suta din cetatenii cu drept de vot (pe atunci un numar de 17 milioane). Ca atare, mai bine de 13 milioane de oameni voteaza cu Ion Iliescu, chiar dupa ce acesta “convoaca” doua mineriade.

– Partidul lui Ion Iliescu, FSN a cistigat si alegerile parlamentare cu 9 milioane de voturi. Impotriva acestui partid, la momentul respectiv, se ridicasera cel putin 4 partide opozante: PNL, PNT-CD, PSDR si UDMR.

– Intre 1990 si 1992 s-au regasit in guvernele impuse de FSN, printre altii, si Andrei Plesu, Theodor Stolojan, Traian Basescu.

– Singura manifestatie anticomunista, in tot intervalul post-revolutionar de pina astazi a fost fenomenul “Piata Universitatii” la care au aderat intelectuali de marca precum Petru Cretia, George Munteanu ori Eugen Ionescu. Aceasta manifestatie a fost incheiata prin episodul violent al “Mineriadei din iunie ’90”, cind o suma de agenti ai politiei regimului precum si o suma de mineri amatori de violenta au facut “ordine” intre studentime si intelectuali.

– Nici unul din membrii Guvernului de atunci (si a guvernelor de pina in ’96) nu s-a solidarizat public cu fenomenul Piata Universitatii. Nici la preluarea puterii de catre opozitie (in 1996) nu s-a intimplat acest lucru. De asemenea nici unul din membrii Guvernului de atunci n-a condamnat mineriadele. La fel, nici o mare parte din ziaristii de azi nu au scris pe atunci negativ despre ele. Andrei Plesu nu s-a simtit obligat sa treaca peste indemnizatiile guvernamentale si sa isi aminteasca de prietenia cu Petru Cretia ori de propria lui experienta dinainte de ’90, cind comunistii ii impusesera domiciliu fortat. De altii ce sa mai vorbim.

Ca atare, tot ce trebuie stiut este ca

a. cel putin 50% din votantii din ’90 ai lui Ion Iliescu, precum si urmasii acestora, deveniti oameni in toata firea si dobindind drept de vot, se constituie azi in electoratul presedintelui Traian Basescu
b. mai bine de jumatate din suma votantilor respectivi l-au sustinut pe Ion Iliescu chiar fiind la curent cu mineriadele si cu reprimarea in singe a singurei manifestatii anti-comuniste autentice in 22 de ani
c. o majoritate semnificativa a oamenilor politici si a ziaristilor care in ’90 au ales sa taca in legatura cu mineriadele si cu politica fortei se declara azi anticomunisti, democrati si liberi
d. o majoritate semnificativa a publicului e atit de anacronica incit crede in lupta impotriva comunismului intr-o Europa care n-a mai vazut comunism din ’90
e. toata majoritatea semnificativa a politicienilor si a ziaristilor va prelua (sau isi va relua) puterea bazindu-se pe erorile de judecata ale majoritatii semnificative a publicului

Iar puterea lor e o calamitate.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.