Blogul proletarului de tranzitie

April 29, 2012

Politica, poetica…

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:19 am

Azi intentionam sa scriu cite ceva pe tema actualitatii politice romanesti, dar am renuntat, pentru ca mare lucru nu e de zis. Va propun, in contratura, un poem, pentru ca ceva imi spune ca e mai bine sa inlocuiesti politica proasta cu poezie. Fie ea la fel de proasta.

ELEGIE POLITICĂ

Iubita mea, mai ştii cîtă politichie
Făceam în vremi de basme la poale de arţar
Cum răsturnam miniştri ascunşi în iasomie,
Cum supuneam reformei, ah!, sînii tăi de jar
Şi dam edicte sumbre ca-n fiece zi nouă
Nesărutată pulpa-ţi să nu rămână, neam,
Portjartierul aspru ţi-l corupeam cu rouă
Iar gurii, constituţii cu torsul tău dictam.

În juru-ne mustea un Parlament – grădina,
Câtă demagogie găseam în liliac
Că ne-mbăta discursu-i dulceag, precum morfina
Şi adormeam odată cu plantele de leac.
Dam ca simbrie, zilei, a ramurilor sevă
Şi translucidul verii ca spor salarial
Iar când, nemulţumită, intra spre seară-n grevă,
Culcuşul ţi-l găseai sub braţu-mi sindical

Iar tâmpla-mi devenea umbrarul tău cucernic
Pe când genele noastre se însoţeau în strune
Şi te trânteam în ierburi ca pe-un guvern nemernic
Iubind genunchii-ţi calzi ca voturile bune.

Advertisements

April 27, 2012

Noua ordine mondiala si vechile dezordini locale

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:21 am

Atunci cind vine cineva sa-mi aminteasca de faptul ca sintem, cu totii, victimele manipularii si ca organizatiile oculte care rivnesc controlul lumii il pot cistiga (daca nu si l-au adjudecat deja) numai prin ignoranta noastra, rememorez intilnirile de odinioara cu reprezentantii sectei “Martorii lui Iehova” care obisnuiau sa iasa inaintea oamenilor prin piete si sa le ceara “sa se trezeasca”. Obiceiul lor era pistonarea agresiva a trecatorilor in legatura cu iertarea pacatelor. Omul care nu se trezea la realitate, care nu-si rascumpara pacatele prin pocainta, era sortit chinului vesnic, iar formula brutala, agasanta, in care misionarul stradal intelegea sa-i faca cunoscut acest lucru parea sa fie o potretizare a viitoarelor hartuieli prin care omul avea sa treaca in genunile iadului. Chiar daca avizatii noii ordini mondiale nu impartasesc violenta fanaticilor religiosi, ei au totusi ceva din tenacitatea acestora. Altminteri nu-mi pot explica afluenta de filme documentare si conferinte, toate menite a deschide ochii omului de rind asupra realitatii. Care nu e roza.

Ca realitatea nu e roza, o stiu masele si in lipsa responsabililor cu semnalul de alarma, asta e neindoielnic. Ca exista adevar in formula potrivit careia se doreste bruierea informarii de profunzime in legatura cu subiectele sensibile, este iarasi neindoielnic. Existenta organizatiilor oculte e, de asemenea, dovedita. Un singur lucru nu se potriveste in ecuatie, si anume utilitatea avertismentului. Daca suntem prizonieri intr-un mediu nociv care e mereu acelasi, nu putem iesi din aceasta conditie, oricit am incerca. Daca, dimpotriva, mediul e sanjabil si, revoltindu-ne, putem inlocui liderii, nu facem decit sa repunem in joc premisele lumii actuale: o noua ordine oculta.

Dupa parerea mea, rationamentul celor care vor sa traga un semnal de alarma in legatura cu viitorul mondial cade in eroarea logica de a fixa un cadru general drept obiectiv particular. In realitate, inainte sa ne preocupe ordinea lumii, ar trebui sa ne ingrijoreze dezordinea locala. Ramificatiile locale care duc la sistemul central al ordinii sint, in momentul de fata, nefunctionale. E greu de crezut ca o conducere oculta a lumii ar putea prevedea ceea ce urmeaza sa se intimple in Balcani, Carpati ori Kilimandjaro, unde tumultul si nesiguranta sint la ele acasa. Sistemul de ramificatii al oricarei ordini nu poate functiona in conditiile instabilitatii acestor terminale, ori in momentul de fata punctele nevralgice de pe harta lumii fac, virtualmente, imposibila o estimare a evenimentelor si numai pentru urmatorii zece ani.

Noua ordine mondiala presupune o lume perfecta – perfect plata, perfect manipulabila, perfect obedienta – toate in extensiuni ideale. Iar cel care-mi va spune ca tumultul local face parte din prevederile noii ordini mondiale, isi va contrazice propriul discurs. Caci daca anarhia e prevazuta in grafic, inseamna ca adversarii noii ordini mondiale sint protagonistii ei. Vocile ridicate apartin actorilor iar publicul, le pauvre auditoire, nu exista.

April 24, 2012

O afacere americana

Filed under: Idei personale — proletaru @ 4:18 am

Am luat parte, ieri dimineata, la un seminar de prezentare a unei afaceri tipic piramidale, alaturi de o duzina de cunoscuti. M-am dus constiincios, inarmat cu pix si foaie si am luat notite, ascultind cu atentie expozeul unei doamne care, potrivit propriilor spuse, incaseaza lunar venituri de 20-30 de mii de dolari, lucru despre care nu ma indoiesc. Insa cum mecanismul afacerii, nedezvaluit decit pe jumatate pina la finalul expunerii, imi era inca neclar, am cerut citeva precizari suplimentare. Precizarile s-au dovedit extrem de nesatisfacatoare, drept pentru care am insistat. In cele din urma, atit auditoriul cit si conferentiara au inceput sa ma priveasca cu o antipatie imensa. De la statutul de spectator curios evoluasem la cel de sabotor al afacerii.

Nu spun ca afacerea era o frauda, spun numai ca garantiile ei de reusita erau dezechilibrate. Pe scurt, exista o firma care a semnat contracte cu majoritatea furnizorilor de bunuri si servicii din SUA: gaz, electricitate, cablu, telefonie, etc. Firma asta intentioneaza sa plaseze oferta furnizorilor respectivi – adica abonamente la serviciile lor – unor clienti, dar nu se bazeaza pe publicitatea clasica ci pe recrutarea de agenti care vor aduce “x” clienti. Agentilor le revine sarcina nu numai de a recruta clienti, ci si aceea de a recruta alti agenti, in functie de numarul si de incasarile carora vor fi retribuiti cu un comision. Cu cit se formeaza mai multe persoane (agenti+clienti) la baza piramidei unui agent, cu atit veniturile lui devin mai substantiale.

Pina aici, nimic nou sub soare. Interesant si relativ misterios e mecanismul financiar. Ca sa te alaturi firmei, platesti taxa de 500 de dolari, dupa care mai platesti 150 anual. Retributia se face in functie de punctele pe care le acumulezi, reprezentind un procentaj mai mic sau mai mare din valoarea lunara a abonamentului clientului pe care l-ai abonat la furnizorul de servicii “x”. Daca “mariti” un contract de gaz, ai un punct. Daca “mariti” unul de telefonie, patru puncte. Cum, fireste, sumele care ti-ar reveni de pe urma simplilor clienti ar fi infime, firma a imaginat un sistem de bonus-uri, care nu pot fi incasate decit in conditiile in care omul recruteaza nu clienti simpli, ci agenti profitabili (care aduc, cu alte cuvinte, alti clienti, idealmente clienti care pot fi manipulati: nu renunta la contracte, nu schimba serviciile si gasesc, eventual, alti clienti, devenind agenti la rindul lor). In momentul in care de la tine a pornit o ramificatie stabila de agenti si clienti, cu propriile lor ramificatii, poti sa stai acasa si sa astepti, lunar, comisioane substantiale.

Bine, in tot jocul mai intervin un sistem de premii (daca intr-un interval determinat de timp gasesti un numar de clienti care aduc un numar mare de puncte/venituri), un subdomeniu web pe care compania ti-l pune la dispozitie si unde clientul tau va accesa serviciile pe care i le oferi (website teribil de ciudat, neindexabil de motoarele de cautare si la care nimeni nu poate ajunge din intimplare – ca atare intii trebuie sa-ti gasesti omul si dupa aceea sa-ti faci reclama), o recompensa pentru persistenta in cadrul firmei, etc. Ceea ce m-a interesat pe mine, dincolo de toate, a fost un exemplu concret: ce cistiga si ce pierde un om care recruteaza cutare numar de agenti si clienti care produc, ipotetic, o valoare totala “x” in intervalul de timp “y” in care a) toti agentii gasesc clienti, b) unii agenti gasesc si altii nu, c)”z” contracte intre client si furnizor expira, d) furnizorul de servicii creste pretul produsului, e) furnizorul de servicii falimenteaza? Drept pentru care am si pus intrebarile in consecinta si am fost privit asa cum am fost privit.

Inteleg ca i-am stat in git conferentiarei, dar alorlalti? Celor care venisera in scopul declarat de-a invata sistemul, de ce dracu le-am stat in git? Fiindca am impiedicat un entuziasm inertial in marginea unei afaceri suspecte si a unor explicatii trunchiate?

Lucru cert: oamenii nu vor sa afle cum stau lucrurile, daca-si pot imagina ca stau bine.

Next Page »

Blog at WordPress.com.