Blogul proletarului de tranzitie

August 26, 2011

Absentia

Filed under: Idei personale — proletaru @ 4:40 am

Iubiti cititori fideli si infideli,

Imprejurari mai mult sau mai putin la indemina mea (si suspensia asta e incercarea proprie de-a iesi din vanitatea oamenilor care cred ca intr-adevar lucrurile stau la indemina lor) ma impiedica sa va fiu alaturi in urmatoarea luna de zile. In aceasta luna nu voi scrie nimic si sper sa gasesc si resursele de a nu citi nimic, de a nu face politica, de a nu ma angaja in controverse, de a ma da inapoi dinaintea dificultatilor lumii si de a nu ma extenua nervos incercind sa rezolv chestiuni care ma depasesc. Daca voi gasi o formula de a implini aceste idealuri, jur sa ma intorc in fata dumneavoastra mai inocent decit am plecat. Sau, daca vreti, mai naiv.

Cine stie, poate am noroc si regasesc pe drumul asta copilaria. Mult noroc, si mie si voua!

Advertisements

August 23, 2011

Cutia Pandorei

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:16 am

Vazind ca acest indispensabil istoric la comanda care este Vladi Tismaneanu propune azi o tema retrospectiva, si anume pactul Ribbentrop-Molotov (ala potrivit caruia Rusia si Germania si-au impartit Europa in 1939), doresc sa intervin si eu cu o umila intrebare: de ce este tocmai intelegerea respectiva edificatoare pentru soarta Europei, de vreme ce in 1941 intelegerea a cazut, odata cu atacul Germaniei asupra Rusiei? Cu alte cuvinte, de vreme ce istoria ulterioara nu se mai construieste potrivit acelui eveniment, in ce masura mai este el relevant pentru noi, cei de astazi?

Admit ca, in masura in care respectiva intelegere a fost, in istoria postbelica, delicat evitata in tarile comuniste, in jurul ei s-a creat un mit: “Domnule, acolo e cheia pentru priceperea Europei actuale!” Atit doar ca nu aia e cheia. In functie de pactul respectiv, intr-un interval de doi ani s-au reglat o serie de granite asupra carora a trebuit sa se revina la sfirsitul razboiului. Pactul a avut o viata scurta, iar rusinea lui n-a fost mai mare decit rusinea crimelor de razboi atribuite ambelor puteri extremiste.

Parerea mea este ca se revine asupra subiectului in incercarea de-a ilustra intentiile anti-democratice si revizioniste care n-au apus inca in fostul imperiu sovietic, cu atit mai mult cu cit Rusia e singura tara in care regimul politic nu s-a schimbat radical in ultima suta de ani. In acelasi timp e si un mod al autorului de-a incerca o reabilitare a monarhiei romanesti care-a iesit teribil de sifonata din razboi (desi, sa fiu sincer, cred ca incultura liderilor de astazi ai Romaniei au zgiltiit-o mai rau decit presiunile rusesti).

Dupa parerea mea, declinul Europei de Est a inceput odata cu imparteala definitiva, aia din ’46, a sferelor de influenta intre puterile care-au iesit invingatoare din razboi: englezii, americanii si rusii. In momentul respectiv, rusii erau revarsati in majoritatea tarilor Europei unde incercau sa resusciteze comunismul local si sa impuna reforma bolsevica. In tema cu situatia, anglo-americanii nu s-au implicat activ decit in salvarea unora dintre tarile europene, restul au ramas carne de tun pentru sovietici. A fost “marea tradare americana” a Europei, daca poate fi numite astfel.

In ce priveste Romania, tradarea regelui Mihai n-a fost in momentul arestarii lui Antonescu, lucru dealtminteri inevitabil. Tradarea regelui a avut loc in ’45, cind le-a facut comunistilor o concesie fatala prin crearea guvernului Petru Groza. De atunci incoace, vreme de 45 de ani nimeni n-a mai putut inchide cutia Pandorei. Si la ora la care vrea Tismaneanu sa o inchida, ea e inchisa si devalizata demult.

August 21, 2011

Discordii profane

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:00 am

E stiut ca atunci cind gazduiesti un concert rock, de pilda, trebuie sa scoti din buzunar niste sume frumoase. Plata artisti, impresari, transport, sonorizare, organizare, in fine, amenajari de tot felul. Cam tot la fel se pune problema atunci cind te viziteaza o personalitate politica ori religioasa; e momentul sa storci niste fonduri, suficiente cit sa te asiguri ca primirea e reusita si ca personalitatea cutare e susceptibila sa mai revina vreodata in patria ta. Daca n-ai de unde scoate, mai bine nu inviti pe nimeni.

Din cite inteleg, Papa Benedict a fost invitat zilele trecute la Madrid cu prilejul Zilelor Mondiale ale Tineretului, o manifestare demarata de Biserica Catolica cu sprijin guvernamental si, in acelasi timp, o incercare de resuscitare a devotiunii spaniole aflata in plin declin. Din pacate, organizarea evenimentului necesitind niste sume exorbitante tocmai in momentul in care economia spaniola e la mare incercare, reprezentantii Bisericii s-au trezit ca intentia lor a generat un fenomen contrar devotiunii, si anume anarhia. Mai exact, spaniolii s-au imbulzit cu miile, pentru a condamna vizita Papei, cheltuielile inerente si ipocrizia unei Spanii in travesti economic.

Desi legitim la prima vedere, protestul este, totusi, produsul unei anumite regii in care s-au implicat mai multe organizatii anti-crestine si minoritati sexuale pentru a devia importanta evenimentului in incercarea de discreditare a religiei in general si a papalitatii in special. Sub pretextul criteriului economic care nu justifica festivitatile, manifestarile ostile crestinismului au variat intre violenta si vulgaritate. Probabil un raspuns indelung regurgitat la manifestarile ostile vreunei parade gay. Semn ca tineretul actual nu mai vrea sa faca distinctii de principiu intre o parada si un pelerinaj. Sau, altfel spus, ritul sacru, redus deja in ultimul secol de la traditie la trend, a mai suferit o reductie si nu mai e perceput nici macar in calitate de moda.

Anarhistilor de ocazie (care numai anarhisti nu mai sint, de vreme ce fiecare serveste o cauza) Papa le-ar fi putut totusi raspunde printr-o lectie in umilitate. Fara un echipaj somptuos si fara sa puna in miscare toata acea structura a vizitelor oficiale, cred ca mesajul lui ar fi fost infinit mai impresionant. Sau, in orice caz, ar fi insemnat ceva inca inainte de a fi rostit.

Next Page »

Blog at WordPress.com.