Blogul proletarului de tranzitie

June 28, 2011

Andrei Plesu

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:03 am

Andrei Plesu, intelectual de bun-simt (categorie rara in specia de intelectuali romani post-revolutionari care, ca sa fie trendy, sint si incisivi, si omniprezenti, si afaceristi) traieste sub nostalgia unei lumi apuse. Fara s-o recunoasca explicit, il simti ca ii e dor de timpurile in care se manifesta literar sub opresiune si sub cenzura, dar in care putea regasi cu destula usurinta o suma, nu infima, de posibili ucenici intr-ale hermeneuticii. Astazi, necenzurat si neoprimat, n-ar mai putea gasi un prozelit respectabil, necorupt de materialism, otevism ori politica, nici sa traga cu pusca. Cunoasteti expresia.

Daca n-ar fi fost nostalgic, n-ar fi incercat intr-atitea rinduri (culmind cu articolul de saptamina asta, din “Dilema veche”) sa se rafuiasca, pe rind, cu o serie de reprezentanti ai acestei blamabile actualitati. Astfel i-a luat la tir cind pe cei din “generatia Internet-ului”, cind pe bloggeri si forumisti, cind pe comentatorii mass-media, cind pe ziaristii de opozitie, ba uneori nu i-au scapat nici ziaristii puterii (pe care inca o simpatizeaza, gasindu-i pe “cei dinainte” mai vinovati pentru actuala stare de lucruri decit pe “cei de-acum”). Construita cu tact si cu umor, rafuiala domniei sale e mai curind o frintura de monolog interior – probabil aia publicabila! Ce nu e publicabil, numai Andrei Plesu stie.

Stie si nu spune. E prizonier in conditia celui care “simte enorm si vede monstruos”.¬†Andrei Plesu a atins momentul in care, orice ar face, ajunge inevitabil la concluzia ca nu e pregatit pentru mileniul trei romanesc. Ingredinentele acestuia sint la fel de nedigerabile si pentru criticul de arta, si pentru filosof. Iar eu il inteleg perfect.

Interesant la discursul lui Andrei Plesu e felul in care se raporteaza la toate personajele astea din presa sau de-aiurea: “m-a convins”, “nu m-a convins”, “mi-e simpatic”, “ma enerveaza”, “il urmaresc”, etc. E spectator si asa vrea sa ramina. Vrea sa stea la distanta de toate. Si, pina la urma, e dreptul lui.

Dreptul lui si deziluzia mea. Pentru ca atunci cind un om cu autoritatea lui Andrei Plesu, care a fost, intr-un fel sau altul, participant la procesul prin care lumea romaneasca a ajuns in stadiul actual, decide ca tot ce vrea e sa ramina simplu spectator, lucrul pare o ambitie cam meschina. Adica sa ai o parte din fulgerul lui Jupiter in miini, si sa nu intentionezi sa-l folosesti decit pentru o luminarica, acolo, hmmm…

June 26, 2011

Regalitate si presedintie

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:47 am

In marginea celor doua conflicte care anima saptamina asta spiritele romanesti – primul fiind conflictul presedintelui cu istoria si cultura generala, care nu e de ieri de azi, al doilea fiind conflictul presei cu teoreticienii regimului, hotariti sa reabiliteze enormitatile presedintelui prin tot felul de tertipuri stilistice, s-a mai nascut unul. Este vorba de conflictul dintre mostenirea monarhica romaneasca si institutia presedintiei. Un conflict pe care Constitutia actuala il expediaza scurt, dar care s-ar cere examinat si altfel decit in mod legislativ.

Daca e sa privim retrospectiv, Romania e construita pe regalitate. Pe domni, voievozi si regi. Pina la urma ce inseamna presedintia si ce inseamna regalitatea la noi? Regalitatea e aproape tot cursul istoriei. Dimpotriva, presedintia se intinde pe o perioada de vreo 60 de ani din care majoritatea lor nu tocmai benefici pentru populatie. Regalitatea e o institutie a prestigiului si a nobilitatii (imi amintesc de rindurile in care Argetoianu, desi il critica pe Carol al II-lea pentru o sumedenie de gafe politice, recunostea ca o mare parte a respectului strainilor pentru Romania vine nu pe filiera politicienilor ei, ci a institutiei regale). Presedintia are mai putina nobilitate, si intentia sa, ab origine, este chiar respingerea formelor aristocratice de conducere.

Faptul ca Traian Basescu a parcurs, in Liceul de Marina, o carte de istorie in care se explica faptul ca regalitatea e un balast al natiunii, nu-i poate da nici aparenta unui elev cultivat, nici a omului avizat in problema. Pur si simplu declaratia presedintelui nu traseaza decit o alta expresie, mai categorica, a diferentei dintre regalitate si presedintie la romani. Asadar, regalitatea: un tip smecher si cizelat, autoexilat in chip convenabil si care intretine cu romanii un un tip de comunicare minimal, prin urari de Paste si Craciun. Presedintia: un domn fara insusiri diplomatice, care n-are chef sa plece nicaieri si care se bate pe burta cu poporul, pe principiul convivilor la o cumetrie. Cu exceptia faptului ca, la masa respectiva, poporul n-are tacim.

Recitesc ce-am scris si ma mir in ce situatie ingrata am ajuns. Cind te gindesti ca eu, unul, chiar nu sint monarhist…

June 23, 2011

Despre tradarea regala si reparatia prezidentiala

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:14 pm

Se pare ca monarhismul romanesc a suferit o grea lovitura prin cea mai recenta interventie publica a presedintelui Traian Basescu, un denuntator al vechilor moravuri, comparabil numai cu Hrusciov (in materie de reforma si de cultura generala). Presedintele roman a emis, amestecata intr-un munte de platitudini, si picanta observatie ca Mihai, fostul rege al Romaniei, e un tradator de tara care nu merita, actualmente, nici un fel de reparatie morala ori materiala. Dupa care a trecut la alte chestiuni, fara sa-i pese ca declaratia se batea cap in cap cu tezele propriilor sai sustinatori (ergo Vladi Tismaneanu).

Problema tradarii de tara a unui monarh este una discutabila. Ea presupune mai multe intrebari carora nu li se poate da un raspuns direct. Exista, odata, chestiunea monarhiei de import, care vine cu intrebarea: in ce masura te poti baza, ca autohton, pe fidelitatea unui strain fata de cauza nationala? Exista, mai apoi, chestiunea tradarii in sine: este renuntarea la tron o tradare fata de natiune, sau nu? Daca da, o seama dintre monarhii europeni ai ultimului secol devin condamnabili pe criterii mai mult sau mai putin politice (unii au abandonat tronul din incapacitate de a conduce, altii pentru ca voiau sa se casatoreasca cu femei fara apartenenta nobila, altii pur si simplu si-au tranzactionat, pe bani, succesiunea). Ultima chestiune care se pune este aceea a puterilor regelui in stat: in orice alt regim, in afara de dictatura regala, puterile regelui sint limitate. De aceea se intimpla adesea ca regele sa fie indepartat prin vointa clasei politice, fara sa poata face mare lucru impotriva situatiei. Ei bine, in cazul acesta e tradare sau nu e?

Lui Mihai, ca rege, nu i-a fost simplu deloc. Guvernind in prima faza cu Antonescu la pupitru, iar mai apoi cu rusii, cred ca se poate spune fara greseala ca regele Mihai a fost departe de o indeplinire efectiva a rolului sau. Acestea, alaturi de virsta tinara si de nepriceperea politica, ni-l infatiseaza ca pe o victima a conjuncturii istorice, o conjunctura din care n-a putut scapa decit cu fuga. E drept ca nepriceperea politica a jucat cel mai mare rol in deznodamintul carierei sale monarhice, pentru ca fara sa inteleaga bine nici realitatea romaneasca, nici curentele europene, in numai cititva ani regele si-a batut citeva cuie politice foarte solide in sicriu, ajungind fatalmente, in iarna lui ’47, la abdicare.

Eticheta de tradator in orice caz nu i se potriveste regelui. I se potriveste, eventual, una de profitor (cu o interminabila lista de bunuri scoase din tara fara sa fie proprietate regala) si alta de om fara standard moral-national (in tot timpul exilului n-a facut nici o interventie, nicaieri, in numele Romaniei. E, sub acest aspect, in flagranta contradictie cu un alt monarh, unchiul sau, regele George II al Greciei, care, in exil fiind, n-a incetat demersurile pentru a reveni in tara).

Revenind la discursul lui Traian Basescu, gasesc ca e interesanta ironia acestuia: sa-l numesti tradator pe unul de al carui caz te-ai folosit, in campania electorala, drept exemplu de lupta cu represiunea comunista. Ma-ntreb ce mai urmeaza dupa asta? Arestarea lui Lazaroiu? Concedierea lui Tismaneanu? Sau vreun discurs in care o tinara recent promovata in Parlamentul European va fi facuta praf pentru ca e de toata jena?

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.