Blogul proletarului de tranzitie

November 29, 2010

Reflectii cu piciorul bagat in situatie

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:11 am

Romanii au pacatul asteptarii. Asa cum altii incremenesc in proiect, romanii incremenesc in interval. Evenimentele cu nuanta de schimbare au loc, aici, cu frecvente extrem de rare, se succed rapid, si lasa populatia intr-o perpetua stare de asteptare. Amaritii istoriei moderne au asteptat indelung dezrobirea ca sa constate, odata ce ea a venit, ca au ramas fara patron, fara obiect al muncii si fara piine pe masa. Muncitorii inceputului de secol i-au asteptat pe comunisti. Nemultumitii comunismului i-au asteptat pe americani, iar cei care s-au convins cum e cu venirea americanilor, asteapta providenta. In toate cazurile, schimbarea este tardiva, intervalul de asteptare este imens si toata populatia Romaniei devine, la un moment dat si indiferent de momentul ala, generatie de sacrificiu.

Ca roman simt durerea si magnificenta neamului meu, dupa cum ii simt, deopotriva, iluziile si impostura. Imi pare bine ca fac parte din poporul acesta cu o cultura extraordinara, care vorbeste o limba extraordinara si care a indurat majoritatea capriciilor istoriei potrivit unui nenoroc destinal, reusind sa supravietuiasca intr-o zona geografica macinata de conflictele unor popoare carora neamul meu le-a fost adesea spectator si martor mut. In acelasi timp imi pare rau sa constat ca poporul roman are, chiar si acum, cind i se ofera sansa limbajului liber si al manifestarilor independente, atit de putin de spus Europei si, mai cu seama, imi pare rau ca el sustine un discurs atit de prost.

Imi pare rau ca acum, la cumpana unui mileniu semnificativ atit pentru istoria europeana cit si, cine stie, pentru soarta intregii lumi, romanii ilustreaza inaintea lumii contemporane un exemplu de barbarism politic si nulitate decizionala cum rar s-au vazut. E semn ca n-au invatat nimic din epocile trecute, e semn ca acest curent de schimbare prin care trece Europa secolului al douazeci si unulea ne surprinde, din nou, nepregatiti, nechibzuiti, neechilibrati. Nesemnificativi.

In acest secol in care fiecare roman, inclusiv liderii tarii, demonstreaza ca au cite o strategie pentru propria persoana, nu e totusi paradoxal sa nu existe nici o strategie comuna pentru Romania? O astfel de desincronizare poate face oricind, dupa parerea mea, obiectul unui experiment social.

Unul tragic.

Advertisements

November 28, 2010

A lua si a nu lua lectii de moralitate istorica

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:52 am

Tot mai adesea aud cum diversi romani isi asuma un soi de autocritica nationala, fie una dura, in linia lui Patapievici care acum vreo 15 ani facea harcea-parcea istoria si geografia tarii intr-un tratat intitulat “Politice”, fie una mai indulcita, in stilul Herthei Muller care prefera sa vada in intregul popor roman niste insemnate resurse de lasitate si complicitate cu sistemele totalitare. E o adevarata moda, un trend.

Sint inclinat sa ascult si sa respect si aceste opinii, desi parerea mea este ca daca am traduce in cuvinte mai simple demersurile celor doi, am constata ca lui Patapievici ii e ciuda ca toti cei din familia lui (pe care ii trece, ipocrit, la categoria “stramosi ai neamului”) au cam primit suturile sistemului fara sa ciriie, dupa cum probabil ca pe Hertha Muller o deranjeaza ca actualii sai renegati compatrioti n-au facut nimic in timp ce niste pierde-vara (redenumiti securisti) ii luau la caterinca originea sociala. Si asemenea lor se vor gasi, in momentul de fata, destui critici care, specialisti fiind in redenumire, travesti-uri si interpretari demagogice, se vor simti capabili sa critice Romania cu romani cu tot.

Mie, unul, imi lipseste ceva ce n-am avut niciodata: o istorie obiectiva a Romaniei, care sa zica ce e de zis nici indulcit, nici brutal, nici prea grav, nici la misto, nici cu inclinatii comunistoide, nici cu pretentii de falsa dreapta romaneasca. O istorie care sa scrie ca romanii au trimis incoace, cu misiuni coloniale, tot felul de ciumeti si nu crema Romei, ca e un miracol cum un popor agricultural si dezbinat a rezistat locului in timpul invaziilor barbare, ca luptele cu turcii nu erau dueluri eroice ci o gherila mai putin curajoasa, ca Mihai Viteazul era tare la arme si vax la politica, ca fanariotii ne-au dat inapoi socialmente dar au intarit religia, etc. Si, desigur, ca avem cea mai meseriasa limba din intreaga Europa, limba pe care, din pacate, n-o stapinesc decit vreo citeva zeci de mii de oameni. Chiar asa, o istorie obiectiva.

Daca ar exista una, parerea mea e ca toti astia care vor neaparat sa fie teribilisti si sa interpreteze negativ trecutul fara sa-l cunoasca, vor fi siliti fie sa taca, fie sa repete panica lui Patapievici cind, acum patru ani, era sa fie aruncat de la balconul unui circ. Fiindca si meritul Parlamentului Romaniei de-a intrece Cirque du Soleil cu demonstratiile lui animaliere e tot un incontestabil fapt istoric.

November 26, 2010

Fara subiect

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:26 pm

Azi nu stiu despre ce sa scriu. O sa reproduc un poem pe care l-am scris saptamina asta. L-am intitulat: “Astfel, dintotdeauna”.

Cea mai bună din lumi este şi cea mai rea
Mereu fericirea va ascunde ceva
Mereu biruinţa va fi scurtă şi grea.
Cea mai bună din lumi este şi cea mai rea.

Cea mai lungă durere e mereu în zadar
Cel mai veşnic din sori e şi cel mai neclar
Cea mai vie iubire ai s-o vezi cel mai rar.
Cea mai lungă durere e mereu în zadar.

Cupa vieţii se ştie c-o bei doar pe sfert
Răsăritul magnific e acel din deşert
Paradisu-l cunoşti doar cu suflet inert.
Cupa vieţii se ştie c-o bei doar pe sfert.

Paradoxul dintâi, dat de-ntâiul Atom:
Nici un om nu-i perfect. Doar ideea de om.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.