Blogul proletarului de tranzitie

June 23, 2010

Anunt

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:00 am

Domnilor, datorita unei absente mai mult sau mai putin fortuite din peisajul Internet-ului, n-am sa ma pot ocupa de acest blog timp de o luna de zile. De revenit, sper sa pot reveni la sfirsitul lui iulie, cu forte proaspete si cu idei noi (sau poate cu idei mai bune). De subiecte stiu bine ca nu voi duce lipsa.

Va urez toate cele bune. Doamne-ajuta!

Advertisements

June 22, 2010

Gran turismo

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:57 am

Citesc azi intr-un cotidian cum o profesoara la o facultate de turism din Budapesta le explica reporterilor romani de ce Ungaria este mai avansata in ceea ce priveste turismul si practicile de atragere a vizitatorilor, cu vreo 15 ani in raport cu Romania. Trecind peste faptul ca n-am stiut niciodata ce anume este o facultate de turism si de ce ar trebui sa existe si o atare institutie (si de ce nu, prin alianta, si o scoala mai mica, de ecoturism, si eventual una si mai mica de agroturism), ma intreb totusi de ce era necesara discutia in sine.

Sigur, in aceeasi masura ma intreb de ce anume tendinta generala a lumii este aceea de a vizita mai degraba locurile anoste care atrag prin advertising agresiv, decit locurile in care chiar e ceva de vazut. Pentru ca doamna profesoara ne explica cum decurge cu advertisingul si cu civilizatia, oprindu-se si asupra mai multor factori care predomina in business-ul turistic romanesc: lipsa optiunilor, mizeria, dificultatea transporturilor, etc. Nu ma pot opune, are dreptate. Dar a opune Romaniei exemplul Ungariei, care isi mentine turismul numai prin advertising pur, ma indoiesc ca e o varianta functionala.

Sa explic de ce: turismul, pentru mine, functioneaza pe trei principii. Frumusetea locului, calitatea serviciilor si modalitatea de acces. Mai pe scurt, merge pe peisaj, pe oferta si pe drumuri. Ungaria are oferta si drumuri, Romania n-are decit peisajul. Faptul ca ne-ar mai trebui cel putin un argument secund (de preferat cel al infrastructurii) pentru a face turismul profitabil si in Romania, e de la sine inteles. Cu toate astea, trebuie sa pornim de la ipoteza ca problema infrastructurii si a ofertei nu se vor rezolva, economia fiind la pamint. Insa chiar si asa, chiar fara atu-urile Ungariei, totusi imi vine greu sa cred ca acest capital de resurse turistice maghiare, despre care vorbeste doamna respectiva, este unul real.

Pentru ca, sa fim seriosi: cea mai mare pondere a turismului in Ungaria este concentrata in zona Budapestei, e un turism citadin. Ori amatorii de turism citadin, pentru care confortul unui hotel si penumbra unui muzeu constituie motive de satisfactie maxima, reprezinta o parte limitata a unui numar mai larg de turisti, interesati in munte, in mare, in natura, in flora, in fauna, in foc de tabara, in concerte in aer liber si, de ce nu, si in putin iz de ev mediu, atit de propriu citorva locuri din Romania.

Tocmai pe chestia asta, a veni sa spui ca Ungaria exploateaza, in turism, niste resurse deosebite, e cam exagerat. Nu exploateaza decit preturi mai umane si hoteluri mai bune. In rest nu pot nici ei atrage prin mai mult.

De fapt, daca ma gindesc bine, ministrul turismului ar trebui anuntat ca noi avem si alta resursa de atractie turistica, atita numai ca nu stim s-o exploatam cum se cuvine. E circul pur, circul romanesc, prezent in toate colturile tarii si intotdeauna gratuit.

June 21, 2010

Intelectualul de elita si intelectualul proletar

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:58 am

Citesc astazi despre o confruntare interesanta, intre doi intelectuali: Sorin Adam Matei si Andrei Cornea. Recunosc ca de Sorin Adam Matei nu am auzit pina acum, dar pe Cornea il citisem prin facultate, stiam cu ce se ocupa. Am intrat, deci, cu incredere in tema discutiei, si n-am fost deziluzionat. Se vorbea despre intelectualul clasei de mijloc versus intelectualul enciclopedist, notiuni prin care Sorin Matei descrie o posibila dihotomie a sistemului romanesc de gindire.

Intelectualul clasei de mijloc este, din cite inteleg, un individ format la o scoala intelectuala, dar antrenat pentru provocarea societatii sale, umanist prin definitie, pregatit sa coboare in rindul maselor, sa dea un exemplu de viata, sa isi asume educatia contemporanilor sai. De cealalta parte sta intelectualul enciclopedist (un grup in care Sorin Matei ii reuneste pe Liiceanu, Plesu, Patapievici si Cornea, situati de altminteri si de aceeasi baricada a optiunilor politice) – tip de intelectual precedat de faima sa, de vocatia adesea asociata cu geniul, de lucrarile sale, de forta intelectuala bruta pe care-o raspindeste in jur. Problema enciclopedistului e ca n-are habar de lumea din jur, vede politica in chip idealist iar misiunea sa de iluminare a maselor se rateaza inainte de-a incepe, prin faptul ca nu le transmite acestora nici un mesaj util. Mesajul e pur stilistic, dar nu util.

Sorin Matei acuza, iar Andrei Cornea raspunde acuzatiilor in chip sistematic, aratind ca insasi clasificarea lui Matei e dogmatica, interesata, politizata si fortata. Cu atit mai mult, spune el, cu cit tiparul pregatit de Matei e procustian, incercind sa-i cuprinda in sine pe toti “elitistii” care, evident, au formatii si stiluri diferite, fiecare avind ceva propriu de spus. Intelegem si acuzatia lui Matei, intelegem si replica lui Cornea si mai intelegem ceva in plus.

Intelegem, mai exact, si ceea ce sta in spatele acuzatiilor: tendinta Romaniei de a crea o falsa elita economica si politica, plina de nulitati si de non-specialisti, careia elita reala intelectuala alege sa i se alature, in loc sa i se opuna. Si uite-asa in loc ca, prin atingerea ei, elita intelectuala sa aduca putina gratie, ceva spirit si ceva umanism in lumea aceea contrafacuta, devine ea insasi atinsa de nulitate, se rigidizeaza si cade in platitudine. In realitatea problema pe care o pune Matei nu trebuie sa fie “cum ajunge intelectualitatea romaneasca se se separe in raport cu optiunile si mesajul ei” ci “cum dracu e posibil ca intelectualitatea romaneasca sa se asocieze deliberat cu kitsch-ul si ignoranta”?

Zicea Andrei Cornea ca pe Liiceanu il recomanda opera sa si traducerile din Heidegger. Eu as zice ca Liiceanu l-a pastrat cu sine o vreme pe Heidegger, pina a decis sa-l cedeze contra unui bax de odicolon. Pentru ca stie oricine ca presedintele nostru, cititor la viata lui al unei singure carti de instructiuni pentru disponibilizarea flotei, recunoaste elita numai dupa miros.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.