Blogul proletarului de tranzitie

April 30, 2010

Bigotisme la ceas de taina

Filed under: Idei personale — proletaru @ 1:16 pm

Un mic scandal a fost iscat, in Marea Britanie, de o replica ceva mai acida a primului ministru catre o alegatoare in virsta care isi exprima temerile vizavi de emigratia est-europeana, aflata in plina explozie si in Anglia, la fel ca intr-o serie de state occidentale. Premierul a acuzat-o pe respectiva doamna de bigotism, chestie prea dura daca e s-o privesti din unghiul unui cetatean britanic, si chestie oarecum justificata daca e s-o vezi din punctul de vedere al europeanului estic si emigrant potential.

Ca sa fiu sincer, nu mi se pare nici bigotism excesiv dar nici realism excesiv sa te declari ingrijorat de emigratia est-europeana. Insa, daca e s-o dam p-aia dreapta, emigratia e o problema – iar daca emigratia est-europeana constituie circa 25 la suta din problema, restul e lejer acoperit de emigratia din orientul Mijlociu si indepartat. Daca esti bigot, fii bigot pina la capat. Cum ar veni, daca est-europenii te enerveaza, ia examineaza putin impactul culturii de pe tot cuprinsul Asiei asupra tarii tale si-o sa vezi ca pagubele sint enorme.

In SUA de pilda, est-europenii reprezinta, oarecum, partea civilizata a emigratiei. Strazile cartierelor de indieni care te duc cu gindul (si cu mirosul) la periferiile din New Delhi, bazarurile plasate in mijlocul strazii, copiii care alearga printre masini, harmalaia continua, aglomeratia din zonele predominant orientale si din Chinatown-uri te fac sa-i amplasezi pe orientali in topul celor mai respingatori emigranti, oricit de politically correct ai fi. Oricum, lucrul asta iti spune ca pina la sfirsitul secolului 21 invazia orientala in Occident va fi semnificativa, poate chiar catastrofala. Ce criza de pe Wallstreet, ce nori vulcanici, revolutia civilizatiei va fi una matematica: aduna populatia Indiei cu a Chinei si cu a tarilor limitrofe, si imagineaza-ti o treime din aceasta populatie venind in galop catre o tara, un oras, un cartier apropiat tie. Asculta-le harmalaia, viziteaza-le business-urile, urmareste-le reciclarea miinii de lucru ieftine, inspira-le mirosul si incaseaza-le trivialitatile, dupa care declara-te pro emigratie. Fac pariu ca nu e usor.

Nu zic ca n-om fi si noi, est-europenii, pentru unii, o plaga asemanatoare celor din orientul Mijlociu ori sudic. Dar asta e. In fond, ca emigranti, trebuie sa ne acceptam destinul care ne cam baga pe toti in aceeasi oala. Calcutta si Caracal-ul sint, pina la urma, unite in cuget si-n simtiri de aceleasi conditii de trai.

April 28, 2010

Brevetul divin

Filed under: Idei personale — proletaru @ 11:28 pm

Pentru ca majoritatea stirilor recente sint triste (iarasi spitale pline de bacili, iarasi ANI, iarasi ciinii vagabonzi condamnati la moarte, etc) voi vorbi despre una vesela: presedintele Traian Basescu declara ca, simtindu-se in putere si asteptind, mai mult decit orice altceva, vintul din pupa, si-a reinnoit, simultan cu mandatul de presedinte, si brevetul de marinar. Sigur, pina la urma ce e politica romaneasca daca nu o navigatie pe timp de furtuna printre stincile capului Gibraltar?

Pe principiul lansat in anii ’90 de Vasile Lupu, in care retrocedarea fondului funciar se facea si in lipsa, iar celor care nu erau acasa li se lasa pamintul la poarta, presedintele lasa la poarta tuturor romanilor o alternativa: cetateni, in eventualitatea (mereu prezenta) ca lucrurile sa mearga mai rau decit pina acuma, fiti mereu pregatiti cu un plan de rezerva! Daca aveti un serviciu, ginditi-va cum ar fi sa nu-l mai aveti, daca aveti un salar, ginditi-va cum ar fi sa platiti numai impozite din el, daca aveti un ideal, ginditi-va cum ar fi sa-i schimbati termenul de aplicare pentru 2050. Chestia e recoimandata si de Boc, de altfel. Dupa care luati o gura de aer scutit, deocamdata, de taxe si bucurati-va de viata.

Odata ce constientizeaza ca vocatia nomada a romanului aflat in vesnica transhumanta trebuie reactivata, veselul presedinte gaseste, printre vizitele de lucru in Urali, si timpul necesar pentru administrarea fiefului propriu: militeaza pentru resuscitarea serviciilor cu activitate incerta, isi critica propriul partid si se da cu Duster-ul prin Bucuresti. Nicaieri nu s-a vazut un mesaj mai limpede ca omul e gata sa se ia in piept cu destinul nedrept care l-a smuls de pe steaua flotei romanesti si l-a urcat in capitania de la Cotroceni de unde, prin tot spectacolul asta stupid, nu face decit le suscite romanilor o implicita aducere-aminte: ca asa cum fiecare presedinte poarta in ranita brevetul de marinar, fiecare roman poarta cu sine brevetul de falimentar. Pe linga cruciulita tranzitiei, fiecare din noi purtam crucea reformei, mare, grea si lata care, la un moment dat, o sa ne striveasca de-a binelea.

Cu urcatul Goglotei n-ar fi chiar o problema, cine le are cu soselele romanesti, are experienta terenului abrupt si alunecos.

April 27, 2010

Un viitor de trista amintire

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:08 am

Exista o expresie in Ardeal prin care se pune in valoare necesitatea reala in raport cu un progres iluzoriu. Daca, de pilda, vrei sa-ti iei cutare masina de lux, esti intrebat: “Masina (de lux) iti trebuie tie, sau pita pe masa?” – pita semnificind, natural, piinea cotidiana. In cea mai simpla traducere, omul este invitat sa constientizeze daca are cu adevarat nevoie de o unealta scumpa care nu-i va rezolva problemele, sau e cazul sa se orienteze catre strictul necesar, cu atit mai mult cu cit si ala e greu de obtinut.

Cind vine vorba de Uniunea Europeana, distinctia implicita dintre institutia in sine si piinea romanilor e de-o potriveala fantastica. Adica ar fi fost just sa ne intrebam in 2007, cind ne alaturam Uniunii de pe penultimul loc al dezvoltarii economice in Europa, daca UE ne trebuie noua sau piine pe masa? De-atunci incoace, nu numai ca economia nu s-a apreciat, dar interdictii am inghitit, criza ne-a imbratisat mai abitir ca o amanta in calduri, coruptia si-a intrat in drepturi prin tot mai multe gauri legislative si marii investitori ne-au ocolit. Practic am inceput s-o ducem mai rau sub pavilionul Europei decit am facut-o sub umbrela rusilor.

Faptul ca acum UE ne cere, pe linga cresterea taxelor si impozitelor, pe linga renuntarea la practici economice functionale, reducerea asistentei sociale ori concedierea functionarilor publici, si transformarea micului producator agricol in SRL, cu balanta de plati si casa de marcat, e edificator. Este modul occidental de a ne cere o garantie suplimentara ca si pe viitor vom sta cuminti tot la coada Europei. Daca prin forte proprii am dat dracului, in 20 de ani, economia de stat si industria de stat, acum e rindul particularilor romani sa ia ghiuleaua-n brate prin coordonare de specialitate taman din Bruxelles. Odata ce s-a convins ca taranul roman nu mai poate taia un porc, face o tuica sau vinde o ceapa, Europa va putea rasufla linistita: echilibrul comunitar e realizat.

Acum, de vreme ce-am stabilit ca odata cu intrarea in UE ne-a disparut piinea de pe masa, porcul din batatura si cartoful din ograda, ii rugam totusi pe europeni sa nu se grabeasca. Sa nu se grabeasca si sa se tina bine, pentru ca singura industrie unde inca stam acceptabil e exportul de emigranti. Si pentru ca tot Europa a avut grija sa faca praf scolile romanesti, sa nu se mire domnii astia din Bruxelles daca, in fapt de seara, nu s-or intilni pe niscaiva bulevarde de lux cu niste tineri care n-au sa stie boaba din Shakespeare dar vor minui suriul mai bine ca alte Othello in vremea lui. Ca relatia cu UE e reciproca: dau si ei, dam si noi…

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.