Blogul proletarului de tranzitie

February 16, 2010

Rosa Luxemburg si Elena Bruxelles

Filed under: Idei personale — proletaru @ 11:03 am

Pe vremea Republicii de la Weimar, vrednic urmas occidental al prodigioasei Republici de la Ploiesti, rolul femeilor in politica oscila intre polul nul si polul neavenit. Mai exact, dreapta nationalista germana nu prea permitea purtatoarelor de sutien sa se apropie nici de fierberea Parlamentului, nici de cheile imperiului, nici de-ar fi vrut sa le-mprumute pentru 10 minute de dereticat in anticamera Reich-ului.

Schimbarea in bine a venit ulterior, dintr-o initiativa a comunistilor, decisi sa sanctifice exemplul uneia din activistele de seama ale Partidului Comunist German, si anume Rosa Luxemburg, care si-a dat viata pentru convingerile sale politice si pentru implicarea sa in programul partidului. De-a lungul vremii, Estul Europei a cunoscut o sumedenie de activiste inversunate pe altarul politichiei, mai pentru o pace mondiala, mai pentru un bine general, mai pentru un viitor luminos.

Pe acest drum pe care s-au grefat contributii majore la ordinea lumii din partea sexului frumos, nu se putea sa nu paseasca si Elena, suava lalea rezultata in urma performantelor de familist ale domnului Traian Basescu si parlamentar european in urma performantelor de vot ale obscurului electorat roman. Cu o infatisare mai nobila decit a acvilei conservatoare Margaret Tatcher, cu o voce mai delicata decit a Indirei Gandhi si cu o privire mai visatoare decit a Anei Pauker, ea si-a croit drum in politica europeana, daca e s-o citam, de una singura, fara contributii din afara si fara mismasuri dinauntru. Tot prin efort propriu a reusit sa faciliteze si migratia unor semnificative fonduri europene (miliarde, dupa cum afirma chiar dinsa) dinspre Vest inspre infometatul lagar estic care-a devenit Romania, tara pe care destinul o va pune in curind sa sape in granitul sau istoric numele zeitei ce-o va propulsa pe orbita tarilor de care Europa va trebui, vrind-nevrind, sa ia nota.

In paranteza fie spus, sa nu ne indoim, totusi, ca Europa – si lumea intreaga, pina la urma – ia nota de noi. Pentru ca ne mai lovesc ei, pe ici, pe colo, cu cite-un milion de Euro (care, in guritza aurita a Ebei, cistiga automat niste zerouri), dar si noi le mai radem cite-un dos de palma cu zerouri adevarate. Uite, pe de-o parte ii bombardam pe francezii de la Vinci-Aktor cu niste miliarde, pe de alta parte pleznim cu miliarde lunare alte companii multinationale, precum OMV, MOL, Bechtel, basca niste banci cu sediul in lumea buna. Cine nu ia nota de ploaia de bani romanesti azvirliti in viltoarea Europei, e indiscutabil nebun.

La expirarea mandatului de europarlamentar, cind Elena Basescu va trebui, potrivit necesitatilor dictate de istorie, martirizata pentru faptul de-a fi cazut la datorie in lupta perpetua cu cititul de pe foaia dinainte, cu cifrele si cu limba romana, consideram ca ea va fi inaugurat deja o faza luminoasa pentru viitoarele generatii de tinere sudoritze, otzelare, filatoare si macaragiste iesite din scolile romanesti care, pe buna dreptate, vor renunta sa mai produca filosofi. In aceasta faza, cotele feminismului romanesc vor atinge paroxismul datorita dezlantuirii unor reforme pe nedrept claustrate de fostele guverne: educatia la domiciliu, invatarea abecedarului de pe sticlele de parfumuri, utilizarea unui telefon mobil inainte de mersul pe jos si obisnuinta cu ideea ca impinsul de la spate se numeste exercitiu liber ales.

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.