Blogul proletarului de tranzitie

February 5, 2010

Va multumim pentru atentie, pogromul a luat sfirsit

Filed under: Idei personale — proletaru @ 12:48 pm

Dom’ne, taica-meu cind era scirbit la culme de cite ceva, se pronuntza intr-un mod de-a dreptul alarmant. Zicea: Ba, io cred ca ma las si de politica! Si atunci intelegeam ca nu e de gluma. Stiam ca se petrecuse ceva semnificativ, un cataclism, o ruptura. Intelegeam ca in inertia uzuala a vietii lui intervenise o forta centrifuga ce-i abatuse traiectoria modesta de la Alimentara si pina la coltul sahistilor din parculetul orasului si-l aruncase intr-un haos transcendental. Auzi dumneata, adica sa te lasi chiar de politica…

De lasat insa nu s-a putut lasa cu adevarat de politica. Construit exact ca si mine, dintr-un amestec de umanism si anarhie, devenea anarhic atunci cind vedea ca un partid sta prea multa vreme la putere fara sa faca nimic si lacrima umanist atunci cind ii vedea pe sarmanii patriei la televizor, inghetind in case si jelind la colturi de strada. Il enervau cistigurile nemuncite si-l nemultumea munca pe degeaba. Il simteai in unele zile nostalgic dupa vremea in care in Romania se cistiga acceptabil si in care toata lumea avea de lucru, dupa cum il auzeai altadata clamind hotarit ca de la democratie, asa cum o fi ea, cale de intoarcere nu mai este. Asa a functionat el mereu, mergind dintr-o extrema in cealalta, alergind bezmetic intre periferii, cautind acea punte intre ele, posibila si dureros de improbabila, care sa dea un sens vietii sale de calator temporal intre atunci si acum.

Dincolo de “extremismele” batrinului, expresia sa are o valoare prin ea insasi. De vreme ce politica este tot ceea ce pare sa suscite atentia si trairea romaneasca in momentul de fata, renuntarea la ea ar echivala cu un soi de sinucidere nationala. Daca ar fi ca de-acum inainte sa evitam cu totul mirajul politichiei si sa ne concentram doar pe ceea ce are sens pentru noi, familie, copiii, hobby-uri, munca ori vacanta, am constata ca facem un exercitiu teribil de riscant. Pentru ca s-ar putea, fara nici o interventie din partea noastra, sa ne trezim falimentari, dati afara din casa, lipsiti de drepturi funadmentale si frizind ridicolul.

Chestiunea e simpla: intr-atit de mult s-a imbibat cotidianul romanesc de politica, incit este de presupus ca nu mai poate suprevietui in lipsa ei. In tara unde totul se schimba de la o zi la alta, a nu urmari succesiunea evenimentelor cel putin odata pe zi, cu atentie, te poate costa enorm. Din angajat poti deveni somer, din patron cu taxele la zi poti deveni patron multi-impozitat, din contribuabil onest te poti transforma in inamic public, din opozant te poti trezi la guvernare, din liberal poti iesi comunist si din pensionar sanatos te poti muta direct la cimitir. E cam ca pe Wallstreet, acolo unde brokerul care-si permite sa arunce un ochi pe fereastra in loc sa urmareasca jocul cifrelor, poate deveni, conform hazardului, vedeta ori paria. Cu deosebirea ca ala isi gusta job-ul mai mult decit ni-l gustam noi.

Incheiem pe un ritm de bine, cu nemuritoarele versuri ale lui Ionel Piron: “Mi-e dor de-un dans, de-o cantzoneta / Si de un scut anti-racheta”.

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.