Blogul proletarului de tranzitie

February 1, 2010

Lipsa obiectul muncii, prezent subiectul

Filed under: Idei personale — proletaru @ 12:58 pm

De cind s-a format ca institutie, CNSAS-ul a trait sub semnul lacunei si in zodia nedesavirsirii. Drept e ca scopul institutiei nu s-a definit prea bine de la bun inceput, din moment ce 1).s-a creat atit de tirziu incit toti am crezut, la aparitia sa, ca deja isi definitivase opera si 2).majoritatea dosarelor relevante pentru clientela politica romaneasca erau, la nasterea CNSAS, deja disparute si disparente. Ca atare prohodul desecretizarii era deja scris si probat de un cor de ciocli benevoli care, de plictiseala, isi schimbasera si hainele de serviciu. Dricul a venit, in dulce stil clasic, dupa terminarea slujbei.

In sfirsit, citesc ca i-a venit rindul la ancheta spargatorului de nurci si gonacului de mistrezi, nimeni altul decit Ion Tiriac de Romania. Care n-are dosar, dar are. Sau: nu exista un dosar, dar exista probe ca ar exista un dosar – asa cum probe avem despre dosarele majoritatii politicienilor romani. Sigur, nu dosarul e, pina la urma, important: asta s-a vazut bine din munca mai mult decit interpretativa a membrilor CNSAS, al caror rol este sa stabileasca daca fie in prezenta, fie in absenta dosarului, acuzatul a avut sau nu legaturi conspirative cu Securitatea. Daca, mai bine zis, a turnat – si cit rau a facut in cursul acestei actiuni (ceea ce ne duce cu gindul si la “turnatoria de bine”, un fel de grozavie a sintaxei, de hiperbola care i-ar face cinste maicii Mioritze ce-si asigura functia in turma prin denuntarea bacilor infractori inainte de actul crimei).

Nici nu-mi trece prin cap sa-l apar pe Tiriac. Daca a turnat, aceasta mizerie are oricum spatiul ei rezervat pe panoplia marcatorului in fileu, alaturi de citeva inginerii financiare bine orchestrate. Dar nici nu ma-ncearca relaxarea cind vad ca un grup de oameni de bine stau adunati intr-o camera, pe banii infinitului contribuabil, incercind sa stabileasca vinovatia cuiva in lipsa dosarului de politie politica, a documentului probator, a martorilor. Nu pot sa stau linistit stiind ca oamenii astia, oricit de multa lumina ar incerca sa faca in haos, sint lipsiti de conditia esentiala a activitatii: obiectul acesteia. Exista functionari publici, hirtzogari prin definitie, cu mult mai multa munca la activ care deja sint scosi la mezat de statul roman. A ramine functionar public in cadrul CNSAS, care nu mai e decit o arhiva de iude anonime, este o iluzie si o pierdere de timp. Si de resurse, chiar si daca numai mentale.

Vinatoarea de vulpi a CNSAS-ului nu se mai ridica, prin utilitatea sa, nici macar la nivelul vinatorii de mistreti a lui Tiriac. Acolo, pe linga bunul simtz omenesc, cad victima si rimatorii. Dincoace, in expeditiile cinegetice ale CNSAS-ului, rimatorii prefera sa faca glume deocheate in jurul focului de tabara intetit pe o gramada de dosare.

Advertisements

Blog at WordPress.com.