Blogul proletarului de tranzitie

January 30, 2010

Haiti, dragostea mea

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:36 am

De pe undeva de pe cuprinsul Internet-ului imi cazuse sub pupila, zilele trecute, remarca ingretosata a cuiva ca Romania se situeaza, la categoria ajutoarelor trimise haitienilor, sub chiar republica Moldova ai carei cetateni sint, deocamdata, mai saraci si evident mai putini la numar decit romanii. Situatia e jalnica, intr-adevar, dar nu stiu daca e un criteriu pentru a infiera intreaga natiune romana. Fiindca nu-l poti condamna decit pe acela care e constient de propria vina.

Cei care dau pomeni sint, mai intotdeauna, oamenii care cred ca au ceva in plus fata de ceilalti: bani, credinta, un motiv de bucurie ori comemorare, etc. Din pacate, cu aceasta musca a surplusului pe caciula nu se mai simte, in Romania de azi, nimeni. Cei care n-au nimic – n-au nimic, cei care au ceva, poseda si convingerea ca n-au destul iar cei care au prea mult traiesc, in chip de ipohondri, sub amenintarea biblica de a-si pierde gestiunea. Foamea fizica si foamea simbolica fac, astazi, din Romania un rebut al fostei enclave comuniste. Ne putem considera, cu alte cuvinte, o rusine pentru comunitatea celor asemenea noua.

Ma uit la stiri si ma crucesc, cum e posibil sa moara tot felul de oameni, copii si batrini, in mizerie crunta, in uitare si, potrivit anotimpului, in inghetz. Cum e posibil ca dupa douazeci de ani de capitalism (adica jumatatea virstei fostei epoci comuniste) sa nu existe bani pentru salarii, pensii, ajutoare sociale – si cum e posibil sa se apropie de final inasi notiunile de pensie ori ajutor social. Cu siguranta ca Europei trebuie sa-i aparem inainte ca o amenintare salbatic-medievala crescuta, tumoral, in corpul sau. De unde si noul tip de rasism pe care aceeasi Europa l-a inaugurat si-l va gazdui vreme indelungata de acum incolo: antiromanismul.

Sa fie de vina mostenirea comunista? Sa fie politicul? Sa fie hotia generalizata sau gena slaba a romanilor, orientati catre chilipiruri si gratuitati? Sa fie tiganii? Sa fie americanii? Cine dracu mai stie cine e de vina, oriunde ne invirtim si pe oricine punem mina, ca intr-un joc sinistru de-a baba oarba, ala e vinovatul corect. Si de-ar fi sa ne atingem, in ameteala jocului, pe noi insine, tot am avea dreptate: prinsul e vinovat.

Singura iesire logica din labirint nu poate fi decit renuntarea la rechizitoriu. Sa incetam goana dupa vinovati si sa ne unim macar in intentii. Exemplul haitian este elocvent: uniunea inaintea cataclismului. Fraternizarea. Renuntarea la individualitate. Daca Romania de acum este Romania partilor, si daca fiecare din acestea functioneaza independent una de cealalta, e limpede ca destinul ei nu este decit acela al unui organism bolnav. Care, mai devreme sau mai tirziu, va fi extirpat, fie prin interventie din afara, fie prin deces natural.

Se pare ca oricum o sa ne dam viata pe altarul reformei. Si pina la urma intrebarea care-o sa se puna nu va mai fi aceea daca merita sa traiesti ca roman, ci daca merita sa mori ca unul.

January 29, 2010

Un Red Bull pentru Mutu!

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:18 am

Citim ca italienii l-au prins pe Adrian Mutu cu pisica in sac si cu sibutramina in glanda. Este un eveniment care va naste, fara indoiala, o avalansa de conversatii digitale pe la toate posturile sportive de televiziune, precum si valuri de cerneala in paginile ziarelor de asa-zisa specialitate. Se vor reitera, in aceste momente, toate argumentele pro si contra Mutu, pro si contra fotbalului romanesc, pro si contra prezentei (si faptelor) romanilor peste hotare. De la una se va ajunge la alta, de acolo se va merge mai departe, si acest talmes-balmes analitic va ridica la cote superioare obsesia romaneasca pentru scandal. Care, in fotbal, e exact la mama lui acasa.

Noi nu putem comenta nimic din punct de vedere sportiv, caci nu ne cheama nici Dragomir, nici Calinescu, nici Stoica, nici etc. Lasam cezarilor ce le apartine, luam numai niste resturi de stire pe foitza de ziar si ne intrebam daca Mutu este sau nu “un caz”. Adica pentru a fi un caz, trebuie sa fii un personaj controversat, sa stirnesti pasiune, admiratie, adversiune. Ori Mutu, a carui epoca de succes apartine anilor trecuti, nu mai reuseste sa treaca prin pasajul gloriei decit asa, cind si cind, cind aflam c-a mai bagat si el o pasa de gol, o minge-n atze, o pirueta magistrala. Si cum chestiile astea sint comune majoritatii fotbalistilor, nu putem decit deduce ca exista o tendinta pur jurnalistica in a-l aduce in prim plan pe un practician care nu mai este o vedeta, care nu mai e “trendy”.

Tot asa si cu doping-ul. Acum citiva ani Mutu a incercat niste cocaina, si presa a vuit. Era si normal, omul avea o perioada buna, era pe rol. Pe chestia asta, acuzatorii sai au asociat drogul cu doping-ul, si au tras tare pe chestia “substantelor interzise”. Cu toate ca, in principiu, drogul te ameteste, nu te energizeaza. Dar dopingul e doping, zic specialistii. Acum cind Mutu s-a dopat pe bune, substanta care-i curgea prin artere fiind de-a dreptul energizanta, pina si cei mai binevoitori vinatori de cicumstante atenuante au trebuit sa inchida gura. Si Mutu a redevenit vedeta, chiar daca la coltul inept al sportivitatii.

Noi, ca si chibitzi, n-avem decit unele intrebari izvorite din mintea noastra suficient de istovita de prelungitul insucces fotbalistic romanesc. Prima ar fi de ce nu s-a dopat Mutu cind juca la Nationala, preferind sa joace sub orice critica si sa oboseasca lejer ca tot romanul neantrenat si dus prin birturi. A doua ar fi de ce n-a tras, inainte de meciul problematic, o galeata de Red Bull, bautura inca admisa de organizatiile sportive. A treia ar fi de ce a ales totusi Mutu s-o stearga din fotbalul international intr-un stil profund romanesc, pe usa din dos. Sa nu-i fi priit Occidentul?

January 27, 2010

Dor de Gagauzia

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:27 pm

Infrigurarea asta populista a presedintelui Romaniei care, odata ajuns la Chisinau, ii tot da inainte cu limba comuna, obiceiurile comune si amintirea Romaniei Mari, nu poate fi de natura sa incalzeasca decit spiritele nostalgicilor. Realistii vor fi mereu de alta parere, mai ales auzind ca Romania (care n-are nici pentru ea) va avansa 100 de milioane de Euro nerambursabili in calitate de sustinere morala fostului arhipelag comunist vorbitor de limba romano-moscovita. Iar cind presedintele isi suplimenteaza oferta cu cetatenia romana acordata in ritm accelerat moldovenilor care o solicita, precum si cu gratuitati de tot felul in accesul la institutiile romanesti, nu putem decit sa ne scuipam in sin. Ptiu, Traiane, Carmen Sylva a eroilor rusofoni ce esti, hotaraste-te: ii sustii ca vecini sau ii faci romani? Ca daca mai este vreo tara pe mapamondul asta care da, pe cerere, cetatenie proprie romanilor, jocurile sint facute. Vindem tot si ne mutam.

In sfirsit, e limpede ca nu sint un unionist. Parerea mea este ca oricum ne invirtim, nu e bine. Daca luam la bord inca patru milioane de suflete, ne scufundam cu tot cu ei. Daca le oferim garantii economice si ne incarcam de angajamente pe care nu le putem onora decit cu efort, iarasi nu e bine: ce dracu facem cu amaritii nostri, pentru ei cine mai face eforturi? Sau asteptam solutia iesirii din sistem pentru majoritatea apasatoare, care sa faca astfel locul minoritatii confortabile.

Cit despre partea moldoveana, ce sa mai vorbim: intr-o anume faza, dupa 1989, ei au avut citeva sanse solide atit de a accede la cetatenia romana, cit si a se repatria. Majoritatea n-au facut-o. E limpede ca daca se imbulzesc acum la cetatenia romana, motivul nu este dorul de tara-mama, ci dorul de accesul moca in statele UE. Acces moca pentru care noi platim, de vreo trei ani, de ne-a iesit pe nas ca sifonul supt direct din diuza. Ce-ar fi, stimati romani, sa intram cu totul in acest rol imaginat de presedentia romana, si sa lucram, intocmai ca personajele lui Zola, pentru oricine in afara de noi insine?

Pe de alta parte, asteptam cu sufletul la gura momentul in care Vladimir Putin, vazind ca Romania este pusa pe expansiune in est, se va grabi sa ne ofere la pret redus doua republici suverane: Transnistria si Gagauzia.

Next Page »

Blog at WordPress.com.