Blogul proletarului de tranzitie

July 29, 2017

Facebook-ul autonomist

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:38 pm

FB-ul e, in ultimul timp, un loc privilegiat al propagandei local-nationaliste (suna rau, dar alt termen mai bun n-am gasit!). Cu mai mult impact decat Look TV, postul autonomistilor ardeleni, si cu mai multe click-uri la activ decat butoanele telecomenzii care duce, printre altele, la semi-anonimul Erdely TV, postul autonomistilor secui, Facebook e sursa tuturor opiniilor revolutionare. Si nu numai el; dar mai cu seama el.

Nu discut aici despre (aproape) eternul conflict dintre cei care sustin ca romanii descind direct din daci si oponentii acestora, adeptii ipotezei latiniste; lui nu-i prevad sfarsitul. Prin rationament, daca dintr-un numar de “n” izvoare istorice care gireaza vag o ipoteza pasionatii au nascut deja zece mii de interpretari, e mereu loc de mai bine. Discut despre tema regionalizarii politice, deja ultra-prezenta in istoria ultimilor 27 de ani si cu atat mai importanta acum.

Ca atare, in timp ce Hotnews – alt loc de intalnire al tineretului incarcat electronic – a inceput un serial despre sasii din Transilvania, Facebook-ul e cu un cap deasupra. Propagadistii de pe FB ne trimit, efectiv, la un pas de referendum. Fiecare al zecelea post e ba despre Clujul liber si neatirnat, ba despre Sibiul in chip de Mica Viena, ba despre Maramuresul ca loc folcloric aparte, ba despre ticalosiile Regatului, ba despre istoria Transilvaniei ca un fel de loc total rupt de Romania. Cu Transilvania asta trebuie sa fim atenti. Se pare ca limba, mancarurile si obiceiurile sunt total diferite de cele valahe. E ceva ca de la cer la pamant, ca si batalia dintre ordine si haos, ca si raportul dintre minus si plus. Autorul asertiunilor la care ma refer are si rabdarea (sper ca foloseste, totusi, un soft, altminteri gestul frizeaza patologicul) de a traduce toti termenii-cheie in patru-cinci limbi de circulatie locala: maghiara, germana, ucraineana, tiganeasca, eventual si in sarba. Asta pentru ca Transilvania e ca in filmul lui Gatlif, un multi-teritoriu. Nu e romaneasca, n-are nimic de-a face cu romanii. E aproape universala, cu siguranta multi-culturala, cu siguranta o confluenta de valori. Pai daca asa e, daca e o confluenta de valori, de ce sa-i punem granita si etichete? De ce s-o inscriem in carta O.N.U ca pe o entitate de sine statatoare, cand ea e legata de toti si toate? De ce s-o limitam?

Din cate se pare, intrarea in ultimul an fizic care ne desparte de centenarul unirii Romaniei cu Transilvania trebuie marcata printr-un gest extrem. Nu mi se pare impropriu; mereu, in istorie, momentul de bucurie al unora va coincide cu drama altora. Si invers. Universalizarea individului, asa cum o dorea Aristotel, nu are loc decat intr-o lume pre-aristotelica. Una simpla, lacustra, eventual, unde comunitatile sunt la inceput. Odata ce ele au evoluat, omul nu mai e decat in parte o fiinta naturala sau animal al Pamantului. S-a transformat, intre timp, intr-un animal comunitar care sfarseste prin a gandi, dori si lucra numai potrivit unei inteligente regionale. A unei mosteniri sociale.

Le pot spune totusi celor care cred ca exista criterii de egalitate in tinta de azi a transilvanenilor autonomisti si a secuilor autonomisti, ca se inseala. Imaginati-va, numai, autonomizarea Transilvaniei si mai apoi autonomizarea Tinutului Secuiesc. Ar fi, practic, o enclava intr-o alta enclava, cu niste reguli de comunicatie si transport stabilite cu maraielile de rigoare de ambele parti. Imi imaginez ca acum sau peste o mie de ani, secuii traditionalisti tot ca pe niste Erdelyi rohadt ii vor vedea pe romanii din Transilvania; iar astia, la randul lor, ii vor portretiza pe secui tot ca pe niste traitori in alt secol, cu un refuz perpetuu de a se integra, de a vorbi romaneste ori de a progresa, pana la urma. O relatie bazata pe dispret n-are cum sa devina un parteneriat. Ar rezulta fie sicane de-o parte si de alta, fie o dramatica raceala. Pentru comparatie, se poate oricand studia cazul relatiilor dintre Muntenegru si Bosnia, care in zece ani abia ce-au scapat, teoretic doar, de o teribil de incisiva problema a frontierelor. De aci si pana la comert, intelegeri si parteneriate mai e drum destul.

Pentru majoritatea romanilor din Transilvania, aceasta regiune nu e, totusi, multiculturala. E romaneasca. Daca romanii transilvani ar fi fost suficient de doritori sa-si mentina natiunea la nivelul cerut de Imperiu, ar fi facut cele trebuincioase in intervalul 1848 – 1918. Ar fi invatat maghiara, ar fi trecut la o alta religie, ar fi gandit in sicronicitate cu liderii regionali. N-au facut-o. Dimpotriva, au gandit exact ca valahii. Lui Iuliu Maniu, de pilda, i-a luat fix doisprezece ani ca sa devina, din politician de Buda, politician de Bucuresti. Ergo, sa imbratiseze cu trup si suflet pasul unionist. Aceiasi oameni, chiar la cateva generatii distanta, n-au cum sa gandeasca altminteri nici acum, chiar daca mai apar pe cablu trei-patru canale regionale si tirul autohtonistilor de pe Facebook se inteteste.

Si reciproca e la fel de valabila. Secuii sunt o comunitate care vrea sa se protejeze pe sine de disparitie. Mixul, combinatia, relatia temporara sau perpetua cu romani sau unguri nu e decat o metoda; tinta finala e, totusi, unicitatea. Cultura locala, testamentul singular, vestigiul integru. Nici pentru ei Transilvania nu e multiculturala. Si nici nu poate deveni.

Cum faci sa rupi, dintr-un organism viu, doar cateva portiuni si artere si sa lasi restul in pace?

July 19, 2017

New post

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:39 am

Reflexie asupra unei intrebari fundamentale. Pana la urma, ce e mai greu de gasit la oameni: bunatate sau inteligenta?

A doua intrebare fundamentala: ce te faci, totusi, numai cu una dintre ele?

*
Insul sarac si disperat ii vrea pe toti in situatia lui. La fel se intampla si cu omul suparat: nu suporta sa nu aiba ultimul cuvant, nu suporta sa nu-l raneasca pe celalalt.

Reversul: insul care acumuleaza fie titluri, fie bogatie materiala, fie exatzul, vrea sa ramana unic. Intr-o situatie de avantaj nu mai intentionezi, nici macar experimental, sa-l aduci pe altul la nivelul a ceea ce ai devenit tu. Dimpotriva, vrei sa ramai singur, invesmantat in propriul tau succes.

Hristos e decis sa inverseze ordinea asta. Hristologia e o determinare a reversului imitatiei. Sa-i faci pe bogati doritori de diviziune si pe furiosi de auto-exil. O intentie care, daca e radiografiata cum se cuvine, trece pragul religiosului. Tocmai de asta, de doua mii de ani, nimeni nu-l intelege pe Hristos. Dar intelectul nostru e facut sa aseze cu ajutorul imaginatiei pietrele lipsa la edificiul intelegerii. Asa incat toata lumea crede ca stie despre ce e vorba; crestinii cred ca au priceput exact misiunea Omului, anti-crestinii ca au dezvaluit falsul.

Calea lui Hristos e insa, omeneste vorbind, cu neputinta de contemplat.

June 27, 2017

Proletaru revine pe domeniul WordPress

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:42 pm

Pe scurt, am renuntat sa mai platesc pentru proletaru.com si in zilele ce urmeaza domeniul se va muta inapoi pe https://proletaru.wordpress.com – ceea ce sper sa nu supere pe nimeni. E mai lunga adresa, dar mai potrivita pentru un proletar, anonim si sarac prin definitie. Proletaru com era deja un fel de burghezie. Un brand. Ori eu si brandingul suntem la antipozi. Ca atare…

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.