Ignatul, o sarbatoare esentiala
Dupa revolutie, Romania a intrat intr-un ciudat cerc al liberalismului religios. Si nu ma refer la manifestarile mistice ori la abudenta cultelor, ci la interpretarile tot mai diverse pe care poporul le aduce lui Dumnezeu. Se cheltuiesc bani pentru biserici? Dumnezeu e incorect, permite dezechilibrarea bugetului de stat. Cutare popa a facut-o de oaie? Dumnezeu e prea tolerant cu unii si prea rigid cu altii. Un oarecare s-a imbogatit peste noapte? Dumnezeu i-a dat prea mult si pe altii i-a lasat sa sufere. Romanii o duc prost? Dumnezeu si-a intors fata de la ei. Si tot asa, reprezentarea asta umanizata a lui Dumnezeu pare sa se perpetueze fara ocolisuri, nu se stie exact pina in ce punct si ce-o sa se aleaga atunci de conceptia asupra devinitatii. Dar e interesant de studiat.
In paralel cu acest misticism obiectualist, ateismul e in floare. Motive ar fi destule. Ar fi, cum am spus, responsabilizarea generica a lui Dumnezeu pentru tot felul de probleme, “boom”-ul tehnologic, lipsa studiului religios, revolta crispata impotriva dificultatilor vietii (romanii sint un popor bizar: revoltati in adinc si obedienti in afara) s.a.m.d. Ceea ce n-a reusit sa faca marxismul injectat in constiinte vreme de aproape jumatate de veac, au facut douazeci de ani de libertate. Asa se face ca azi, discutia asupra lui Dumnezeu e mult mai putin in tema cu subiectul decit era acum douazeci de ani. Imaginarul (prost) si ignoranta (imensa) au luat locul unei traditii care s-a dus la gunoi, caci a devenit “nefrecventabila”.
Acuma, sigur, ateismului nu i se pot aduce decit contraargumente de principiu, dar nu o condamnare formala, caci el se revedica din libertatea de intelegere a fiecaruia. Si nici nu incerc sa-l condamn. Cu toate astea vreau sa va spun ca am observat un lucru de mirare, un fenomen foarte ciudat. Nu stiu cum se face ca 90 la suta dintre ateii astia pe care-i cunosc sarbatoresc Craciunul. Isi instaleaza brad in casa, il impodobesc, insira cadouri dedesubtul lui, ba chiar mai si amplaseaza pe mobilier diverse bibelouri decorative sugerind scena Nasterii. In rest, desigur, ramin anti-crestini declarati. Atit doar ca de sarbatori le fac celorlalti o concesie, pentru ca evident, lumea inca nu e pregatita pentru adevarul lor.
Parerea mea e ca singurul adevar in treaba asta il reprezinta bipolaritatea moravurilor. Dihotomia spirituala a omului care de Craciun si de Pasti e crestin, taie porc si miel, baga vin si se indoapa cu haleala, dar nu citeste text religios si nu se duce la biserica, fiindca acolo e de stat in picioare, de ascultat liturghia si poate si de dat ceva bani. Tot asa cum exista si credinciosi de ocazie, exista si atei de ocazie. Care, in pofida a ceea ce declara, e greu de crezut ca dispun de niscai argumente stiintifice pentru a se justifica, ca sint autentici in convingerile lor sau ca au, pina la urma, vreo convingere. Cea mai inalta cota stiintifica pe care au s-o invoce e argumentul libertatii postdecembriste. Sint liberi, in sfirsit, sa creada in ceea ce vor. Si ei cred, deocamdata, ce ii avatajeaza.
Mie mi-e destul de clar ca evolutionismul romanesc are totusi un leagan originar indepartat de specificul darwinist. Ca sa fiu mai explicit, am impresia ca ne tragem, totusi, din porc si ca suferim de canibalism precoce.
